Test Guthrie - Portal semantic Pagini Favorite
Chat online  

Test Guthrie

De la Portal semantic Pagini Favorite

Salt la: navigare, căutare


Nou nascutii sunt supusi inca din primele zile de viata - unei analize de sange pentru depistarea unei boli rare, dar foarte grave: Fenilcetonuria. Fenilcetonuria se depisteaza la nastere prin analiza sangelui (testul Guthrie) si prin analiza urinei (testul Phenistix). Testul Guthrie este simplu si foarte putin traumatic pentru micut, asa ca parintii nu au de ce sa se teama. In a treia sau a patra zi de viata, nou-nascutului i se vor recolta doua-trei picaturi de sange din calcai.[1]mai mult despre Test Guthrie

Cuprins

Boli identificate cu Test Guthrie

    Alte boli pe care acest test le mai depisteaza sunt:

  • Drepanocitoza: este una dintre cele mai frecvente boli ale hemoglobinei, o boală erditară a sângelui, caracterizată printr-o gravă anemie cronică.
  • Mucoviscidoza sau fibroza chistică este o boală genetică (autosomal recesivă), progresivă, în care secreţiile mucoase interne ale organismului au o consistenţă crescută, sunt uscate şi afectează, în special, plămânii.
  • Hipertiroida congenitala apare, atunci, când organismul copilului nu poate să secrete hormonal tiroidean, în cantităţi suficiente. Un nou-născut care are acestă boală va fi agitat, va avea diaree, va avea un apetit crescut, va transpira abundant şi va avea un volum crescut al tiroidei. Dacă boala este depistată în primele 3 luni de viată, copilului I se va face un tratament hormonal şi se tratează cu success.
  • Hiperplazia congenitala a glandelor renale rezultă din cantitatea prea mare a cortizonului din organism.

    Acest test a devenit, din anul 2002, gratuit şi obligatoriu să se facă tuturor născuţilor din ţăra noastră, deoarece bolile pe care le depistează sunt foarte grave. [2]cititi mai mult despre test guthrie


Testul cu sange din calcaiul bebelusului

  Nou nascutii sunt supusi inca din primele zile de viata - unei analize de sange pentru depistarea unei boli rare, dar foarte grave: Fenilcetonuria. Fenilcetonuria se depisteaza la nastere prin analiza sangelui (testul Guthrie) si prin analiza urinei (testul Phenistix). Testul Guthrie este simplu si foarte putin traumatic pentru micut, asa ca parintii nu au de ce sa se teama. In a treia sau a patra zi de viata, nou-nascutului i se vor recolta doua-trei picaturi de sange din calcai. Iata totul despre Testul sangelui din calcai.

Cum se depisteaza aceasta boala: Fenilcetonuria

  Fenilcetonuria se depisteaza la nastere prin analiza sangelui (testul Guthrie) si prin analiza urinei (testul Phenistix). Testul Guthrie este simplu si foarte putin traumatic pentru micut, asa ca parintii nu au de ce sa isi faca griji.

Cum decurge testul cu sange din calcaiul bebelusului?

  In a treia sau a patra zi de viata, nou-nascutului i se vor recolta doua-trei picaturi de sange din calcai. Sangele este prelevat pe o banda de hartie speciala, care apoi este trimisa la laborator.

  Rezultatul apare la aproximativ 15 zile de la efectuarea testului, parintii fiind anuntati numai daca acesta este negativ. Daca nu auziti nimic - inseamna ca sunt vesti bune!

  Pediatrii sunt de acord ca parintii bebelusului trebuie sa cunoasca gravitatea fenilcetonuriei si sa nu se sustraga de la aceasta metoda de identificare precoce a unei boli foarte severe.

Este Fenilcetonuria O mostenire genetica?

  De asemenea, parintii trebuie sa cunoasca istoricul familial al fiecaruia in parte si sa aduca la cunostinta medicilor existenta unor boli genetice in familie.

Cum se manifesta Fenilcetonuria ?

  Fenilcetonuria este o boala genetica manifestata prin deficiente in metabolizarea unui aminoacid numit fenilalanina. Tulburarea poate consta in sinteza insuficienta sau absenta enzimei care metabolizeaza acest aminoacid.

  Consecintele sunt dintre cele mai grave si se manifesta la nivel neurologic: retard mental sever la persoanele care supravietuiesc si nu sunt depistate din vreme.

Care sunt simptomele Fenilcetonuriei?

  Simptomele bolii apar din primele 5-15 zile de viata:

  • semne de afectare neurologica care incep cu manifestari usoare (tremuraturi, alterarea starii de constiinta) pana la coma si convulsii.
    * asociat, apar simptome cutanate si simptome digestive (varsaturi, scaune diareice).

  Supravietuitorii au un retard mental sever cu IQ (coeficientul de inteligenta) de 20-30. Afectarea neurologica poate fi insa redusa daca boala este depistata la timp.

  Fenilcetonuria este singura boala genetica ce poate fi tratata nu prin medicamente, ci printr-o dieta din care sa lipseasca fenilalanina. Important este sa se descopere boala in prima luna de viata si sa se instituie dieta. Bebelusii afectati vor fi hraniti cu lapte praf fara fenilalanina.

Sindromul Down la copii

Sindromul Down este o afectiune congenitala in care materialul genetic determina anomalii de dezvoltare a copiilor si adesea determina retardare mentala. Are o incidenta de 1 la 800 de nou-nascuti.

Simptomele sindromului Down variaza larg de la copil la copil. In timp ce unii copii au nevoie de o atentie medicala deosebita, altii sunt sanatosi si duc o viata aproape independenta.
Desi sindromul Down nu poate fi prevenit, el poate fi depistat inainte de nasterea copilului. Problemele de sanatate asociate pot fi tratate si exista multe programe de ajutorare a copiilor bolnavi si a familiilor acestora.

Desi nu se cunosc cauzele aparitiei sindromului Down si daca exista o modalitate de prevenire a erorii cromozomiale care il determina, cercetatorii au demonstrat ca femeile in varsta de 35 de ani si peste 35 de ani au un risc semnificativ mai mare de a naste un copil cu aceasta boala. De exemplu, la 30 de ani riscul este mai mic de 1:1000 de a naste un copil cu sindrom Down, in timp ce la 35 de ani riscul este de 1:400 iar la 42 de ani de 1:60.

Afectarea copiilor:


Copiii cu sindrom Down au anumite trasaturi caracteristice printre care:

  • Profilul facial plat
    * Distanta intre ochi mai mare decat normal
    * Urechi mici
    * Un singur sant in centrul palmelor
    * Limba de dimensiuni mai mari decat normal

Sindromul Down afecteaza abilitatile cognitive ale copiilor in diverse moduri, dar cei mai multi copii au retardare mentala usoara spre moderata. Copiii bolnavi pot invata si sunt capabili sa primeasca o calificare profesionala de-a lungul vietii. Ei ating anumite tinte la varste mai inaitate decat normal. De aceea este foarte important sa nu comparam un copil cu sindrom Down cu fratii sau surorile lui sau chiar cu altii copii bolnavi de acest sindrom http://www.nou-nascuti.ro/agenda_medicala.html?id=378

Testul Guthrie in Romania

  Testul Guthrie se practica de mai multi ani in Romania, dar de-abia din 2002 a fost inclus intr-un program de sanatate publica pentru depistarea precoce a bolilor genetice.

  Data fiind gravitatea fenilcetonuriei, incepand din 2002, testul Guthrie se efectueaza gratuit si obligatoriu tuturor nou-nascutilor de pe teritoriul Romaniei. mai mult...

Herpangina la copii

Herpangina este o boala infectioasa minora a copilului, provocata de virusuri Coxsackie (parte din familie enterovirusurilor, cele mai des intalnite la oameni, dupa rinovirusuri) si marcata prin febra, disfagie, si vezicule pe mucoasa gatului. Se manifesta si prin dureri in gat, febra si mici ulceratii la nivelul gurii. Aceste leziuni au 1-2 mm in diametru si capata o culoare gri-galbuie.

In general, sunt afectati copiii sub 10 ani (in afara nou-nascutilor, care sunt protejati de anticorpii din laptele matern), iar boala dureaza 4-7 zile. Apare mai des la sfarsitul verii si toamna, in mici epidemii.

Cauza acestei afectiuni sunt virusurile Coxsackie de grup A. Acestea fiind enterovirusuri, transmiterea se face prin materiile fecale eliminate de cel bolnav, vinovatul principal fiind manutele murdare. De la un caz aparut intr-o comunitate, herpangina se extinde rapid, de la un copil la altul, ca orice alta infectie virala. Cea mai usora modalitate de a preveni aceasta boala este asigurarea igienei cat mai riguroase, mai ales la copiii care traiesc in comunitati (gradinita, scoala). Invatati-i sa se spele neaparat pe manute de fiecare data cand folosesc toaleta, sa nu manance niciodata cu mainile murdare si sa nu duca mainile la gura, nas, ochi decat daca sunt proaspat spalate.


Probabil ca multe dintre voi stiti deja, insa trebuie spus ca antibioticele nu au ce cauta in tratamentul unui copil cu infectie virala. Antibioticele nu omoara decat bacterii, nu si virusuri. Herpangina, ca si raceala, gripa, oreionul, varicela nu trec cu antibiotice. Din contra, aceste medicamente fac si mai rau pentru ca distrug echilibrul bacterian la nivelul intestinului si creaza rezistenta.

De asemenea, copilul cu infectie virala nu trebuie sub nicio forma sa primeasca aspirina, chiar daca aceasta este un bun antitermic. Aspirina, in combinatie cu boala infectioasa virala, poate sa declanseze sindromul Reye, o boala rara, dar foarte periculoasa.sursa:

http://www.nou-nascuti.ro/agenda_medicala.html?id=2530

Bebelusi geniali

  Ai vazut vreodata un copil care deschide un cadou si este mai fermecat de ambalajul jucariei, decat de jucaria in sine? O sa stai de vorba cu prietenii si cu familia si o sa observi ca, copilul tau se joaca cu ambalajul in care a fost impachetata scumpa jucarie, in loc sa se joace cu aceasta.

  Psihologii cred ca lucrul cel mai important de tinut minte atunci cand cand cumperi jucarii pentru bebelusul tau este: cumpara lucruri stupid de simple.

  Bebelusii sunt in etapa in care invata despre lumea din jurul lor si modul in care ei se potrivesc in ea. Jucariile cu o multime de clopotei si fluiere, se vor dovedi a fi prea stimulative si nu ii va atrage atentia, cauta ceva pe care sa-l poata manevra si intelege cu creierul lui mic.

  Cuburile

  Realizarea stivelor din orice, cuburi, pahare de plastic s-a dovedit a fi un lucru foarte distractiv pentru copii mici, din cauza bucuriei cauzata de elementele suprapuse si de leganatul acestora inainte de prabusire.

  Copiii invata astfel despre lucruri cum ar fi retinerea si presiunea. Ei invata sa judece si sa hotarasca, daca mai pot pune un cub, ca sa faca turnul mai mare, sau nu. In cazul in care cuburile sunt de diferite culori, il poti invata jocuri de sortare, unde trebuie sa grupezi culorile similare si sa-l inveti astfel numele culorilor.

  Pe masura ce copilul tau inainteaza in varsta, poti sa-i cumperi cuburi scrise pentru a-l invata sa citeasca.

  Lego

  Acum se fac si bucati mari, astfel ca nu exista riscul de inec, dar cu toate astea poti sa-l lasi sa foloseasca si vechile piese de Lego cu conditia sa stai langa el.mai mult...

  Principiul de baza al jocului de Lego este invatarea prin construire. Prin punerea pieselor impreuna pentru a crea o forma specifica, ei isi dezvolta abilitatile lor manuale, precum si recunoasterea modelelor, imbunatatindu-le astfel puterea de memorare.

  Jocul culorilor

  Alege o culoare iar apoi du-te in jurul casei si aduna diverse obiecte de aceeasi culoare, avand grija sa spui numele culorii de fiecare data.

  Dupa ce ai adunat mai multe, pune-l si pe bebelusul tau sa incerce si sa gaseasca el insusi obiectele. Incurajeza-l sa spuna numele culorii cu voce tare.

  Odata ce poate alege cateva obiecte el insusi, schimba cu o culoare diferita iar apoi cand simti ca e suficient de increzator, amesteca culorile.

  Jocul formelor

  Jocul formelor functioneaza in acelasi mod ca si jocul de culori si il incurajeaza pe cel mic sa devina mai familiar cu liniile diferitelor obiecte si il ajuta sa-si dezvolte vocabularul din moment ce invata numele diferitelor obiecte.


Cum pot sa scad riscul sindromului mortii subite a sugarului - SMSS la copilul meu?

Nu exista o modalitate de a garanta prevenirea sindromului mortii subite a sugarului - SMSS, dar poti face o serie de lucruri pentru a reduce riscul la copilul tau.Pune copilul sa doarma pe spate

Acesta este cel mai important lucru pe care il poti face pentru a-ti proteja copilul. Rata de deces din cauza SMSS a scazut cu mai mult de 50% din 1994, de cand a fost lansata campania “Dormitul pe spate”.

Asigura-te ca rudele sau oricine are grija de bebelusul tau – de exemplu bona – pune copilul sa doarma pe spate.

Majoritatea oamenilor stiu ca dormitul pe o parte nu este nici el sigur, de fapt riscul fata de dormitul pe spate este dublu, deoarece din aceasta pozitie copilul poate sa ajunga foarte usor pe burta.

Desigur, cand copilul tau are 5 sau 6 luni se poate intoarce singur, ceea ce va fi o provocare pentru tine sa-l tii pe spate noaptea.

La aceasta varsta riscul de SMSS incepe sa scada, fa tot posibilul sa-l tii pe spate, dar nu iti fa griji daca acesta se rostogoleste, doar asigura-te ca nu este nimic moale in patul sau cu care el ar putea sa se sufoce.

Retine, daca pui copilul mereu pe spate acest lucru va cauza dezvoltarea unui loc plat pe partea din spate a capului, numit plagiocefalie sau sindromul capului plat.

Aceasta conditie dispare dupa ce copilul sta in fund si incepe sa se tarasca, dar exista metode de a o preveni.

Ai grija de tine si de copilul tau in timpul sarcinii

Pentru a proteja sanatatea copilului si a reduce riscul de nastere prematura sau o greutate mica la nastere (ambele fiind factori de risc pentru SMSS), asigura-te ca ai o nutritie adecvata si ingrijire prenatale. Nu fuma si nu folosi droguri in timpul sarcinii.

Nu permite fumatul in jurul copilului tau

Incearca sa pastrezi aerul din jurul copilului tau, acasa, in masina sau in alte medii, curat, fara fum de tigara. Daca altii vor sa fumeze asigura-te ca acestia o fac in afara casei. Daca ai nevoie de ajutor sa te lasi de fumat, citeste articolul nostru sau apeleaza la un medic.

Alege asternutul cu atentie

Pune copilul sa doarma pe o suprafata ferma, o saltea plata, fara perna. Nu pune jucarii din materiale moi in patul copilului.

Grupurile SMSS recomanda sa nu utilizezi nici o patura, iar daca observi ca copilului tau ii este frig imbraca-l cu haine mai calde.

Daca vrei sa acoperi bebelusul cu o patura, se recomanda sa-l infasori in aceasta astfel incat patura sa ajunga pana la subsioara lui pentru ca el sa nu o poata pune pe cap.

Barele de protectie a patutului sunt proiectate astfel incat el sa nu-si poata baga capul printre ele, asa ca nu-ti fa griji din acest motiv.

Evita supraincalzirea copilului

Pentru a evita supraincalzirea copilului in timpul somnului, nu-l imbraca prea gros, dar nici in camera unde doarme nu e bine sa fie prea cald. Temperatura in camera trebuie sa fie potrivita.

Semnele supraincalzirii la copil sunt: transpiratia, parul umed, eruptii cutanate din cauza caldurii, respiratie rapida, neliniste si febra.


Imbunatateste ventilatia in camera copilului

Pastreaza aerul proaspat in camera copilului, deoarece acest lucru il ajuta sa nu inspire aerul expirat. Un studiu publicat in octombrie 2008, spune ca dormitul intr-o camera aerisita reduce riscul de SMSS cu 72% comparativ cu o camera care nu e aerisita.

Cercetatorii spun ca un ventilator in camera copiilor este foarte eficient.

Incearca sa limitezi expunerea la infectii

SMSS apare uneori in cazul in care copilul are infectii respiratorii sau gastro-intestinale. Cere oamenilor care intra in contact cu copilul sa se spele pe maini si evita contactul copilului cu oamenii bolnavi.

Ce alte produse pot sa reduca riscul de SMSS?

Unele companii ofera saltele cu sistem de ventilatie care previn acumularea de dioxid de carbon. Aceste saltele pot pastra mult aer curat in jurul copilului tau, dar nu este nici o dovada ca aceasta reduce riscul de SMSS, ai grija ca acesta iti va da un sentiment fals de siguranta.

Chiar daca cumperi o astfel de saltea e bine sa urmezi prevenirile in cazul SMSS de mai sus.

Daca nu iti place ideea de a-l lasa descoperit pe copilul tau sa doarma, foloseste articole de imbracaminte cu maneca scurta si poti folosi o patura sub forma de sac, aceasta va evita situatia ca patura sa ajunga pe capul copilului.

Acestea sunt facute din diferite materiale pentru a putea fi folosite in functie de sezon.

Alaptatul previne SMSS?

Un studiu german publicat in 2009 a concluzionat ca atat alaptatul partial cat si cel exclusiv reduce riscul de SMSS. Alaptatul la varsta de o luna reduce riscul de SMSS la jumate.mai mult...


Teste genetice pentru siguranta bebelusului

Viitorii parinti au intotdeauna un lucru in comun: vor sa afle cat mai multe despre sanatatea copilului lor. Mai jos regasiti o lista cu testele care detecteaza prezenta unor defecte congenitale in timpul sarcinii.

Testarea serului sanguin matern

Este un simplu test de sange care detecteaza nivelurile de alfa-fetoproteine si nivelurile hormonilor estriol si hcG. Desi acestea par elemente complicate este necesar sa cunosti importanta acestora. Testul acesta indica riscul de a avea disfunctii ale creierului, ale coloanei vertebrale sau ale peretelui abdominal. In plus, detecteaza riscul sindromului Down. Este facut de toate femeile insarcinate fara a avea riscuri, desi exista posibilitatea unui rezultat fals pozitiv. Se face, de regula, intre saptamana 15 si 18 de sarcina, iar rezultatele sunt disponibile dupa cel putin o saptamana.

Ecograful

Aceasta este o procedura prin care medicul deplaseaza un instrument pe abdomenul tau sau plaseaza un instrument mic in vagin pentru a oferi imagini ale fetusului pe un monitor. Ecograful determina varsta si sexul copilului si cat de repede se dezvolta. Nu exista riscuri, desi exista sansa de a obtine un rezultat fals pozitiv.

Amniocenteza

Amniocenteza este un test foarte precis prin care medicul, ghidat de ecograf, introduce un instrument in abdomen si recolteaza o mostra a lichidului amniotic. Acest test este util pentru depistarea defectelor canalului neural, a sindromului Down sau a altor defecte cromozomale. Testul presupune unele riscuri, cum ar fi crampe sau sangerari vaginale, existand un risc de ca una din 200 de femei sa avorteazaein urma acestei proceduri. Dar acest test trebuie facut daca exista in familie un istoric de defecte congenitale, daca aveti deja un copil cu probleme congenitale sau daca aveti peste 35 de ani. Testarea se face intre saptamanile 14-18 de sarcina, iar rezultatele sunt disponibile dupa trei saptamani.mai mult...



Cum sa tratezi in mod natural si cum sa previi colicile bebelusilor

Cum sa scapi de acneea bebelusului: remedii casnice

Remedii naturiste pentru copilul tau. Sfaturi utile despre tratamentul natural al acneei bebelusului.
Uniiparinti sunt consternati atunci cand pe fata perfecta a nou-nascutilor apar brusc mici umflaturi rosii, asemanatoare cosurilor, care se numeste acneea bebelusului.

In timp ce afectiunea poate parea dureroasa, de obicei nu deranjeaza deloc copilul. Si, la fel ca multe alte etape dificile ale copilariei, va trece si ea.

Acneea bebelusului este cel mai adesea cauzata de hormonii tai si poate aparea in orice moment, de la nastere pana la varsta de cateva saptamani.

Aceasta afectiune, de obicei, trece de la sine pana la varsta de aproximativ sase luni. Dar daca doresti sa incerci sa grabesti procesul, iata cateva sfaturi de ingrijire a pielii bebelusului si alte lucruri pe care ar trebui sa le stii.

Iata cum sa scapi de acnee:

• Cauta acneea bebelusului pe obraji, frunte si barbie. Unii bebelusi o pot avea si pe spate.

• Intelege ca nimic din ceea ce faci nu este probabil sa provoace bebelusului acneea, dar sunt lucruri care pot contribui la inrautatirea situatiei.

• Intelege ca acneea bebelusului este adesea agravata de salivare sau de scuipatul care irita pielea sensibila a fetei. Prin urmare, incearca sa pastrezi zona din jurul gurii cat de curata si de uscata posibil.

• Recunoaste ca atunci cand il iei in brate, contactul cu imbracamintea ta poate agrava, de asemenea, problema. Purtarea de tesaturi moi, spalate cu detergenti complet naturali, poate ajuta.

• Ai grija sa nu supraincalzesti bebelusul, deoarece acest lucru poate fi un alt factor care provoaca aparitia acneei.
• Incearca sa cureti fata copilului, o data pe zi, cu apa sau cu sapun moale pentru copii.

• Evita sa freci fata copilului, care ar putea sa irite si mai mult pielea si sa agraveze afectiunea.

• Spala hainele copilului cu un detergent special, fara chimicale, conceput pentru pielea sensibila a sugarilor.

• Evita orice lotiuni sau creme, deoarece acestea pot agrava acnee bebelusului. Aminteste-ti, tratamentul pentru acneea adultilor este, probabil, prea dur pentru pielea fina a bebelusului tau.

Cu toate acestea, unii parinti au constatat ca lotiunile de spalat si de linistit pentru copii Aveeno, precum si alte produsele integral naturale, facute doar pentru copii, au imbunatatit starea pielii delicate si predispusa la acnee a nou-nascutilor lor.

Inainte de a utiliza aceste produse pe copilul tau, poate doresti sa incerci acasa remediile casnice pentru acnee prezentate anterior.

• Discuta cu medicul pediatru despre faptul ca vrei sa incerci o solutie de otet pentru a trata acneea bebelusului. Aceasta functioneaza in unele cazuri, dar asigura-te ca testezi mai intai pe o mica portiune de piele, pentru a fi sigur ca nu irita si mai mult zona.

• Alege un corector care este integral natural si conceput pentru piele sensibila, daca e nevoie sa incerci sa acoperi acneea pentru o ocazie speciala, cum ar fi o fotografie de familie.

Dar asigura-te ca-l utilizezi cu moderatie, deoarece a pune ceva pe fata copilului poate agrava situatia.

Atentie:

- Nu folosi niciodata medicamente impotriva acneei concepute pentru adolescenti si adulti.

Sfaturi rapide:

- In cazul in care acneea este deosebit de severa si nu dispare in primele sase luni, asteapta-te ca medicul pediatru sa prescrie un medicament usor pentru tratarea acesteia.mai mult...


Mituri despre sanatatea bebelusilor pentru parinti

Tratament cu antibiotice sau leacuri babesti? Informeaza-te si decide ce este mai bine pentru copilul si familia ta.

Bunicii, prietenii si parintii doresc sa ajute cu sfaturi de buna credinta, dar cum pot sa fie siguri mama si tata ca primesc informatii corecte? In continuare vom separa miturile bebelusilor de realitate.

Adevarul despre medicamente

Mit: remediile pentru tuse sau/si raceala copilului ofera o recuperare sigura si rapida decat sa fie lasat sa-si urmeze propriul curs.

Realitate: medicamentele pentru raceala si tuse nu sunt recomandate pentru copiii sub 4 ani.

Un numar mare de medicamente ale bebelusilor au fost inscrise in lista neagra de catre pediatrii. Parintii se simt mai bine facand ceva decat nimic, dar in realitate, medicamentele nu functioneaza atat de bine si nu sunt necesare. Un alt risc foarte ridicat este supradoza accidentala.

Remedii cu plante

Mit: remediile de raceala si gripa din plante (precum echinacea) sunt tratamente sigure si eficace pentru copilul tau bolnav.

Realitate: desi echinacea este de obicei sigura, intotdeauna sa folosesti cu precautie cand ii dai copilului orice planta sau alt remediu natural.

Informatiile legate de majoritatea remediilor naturale pentru raceala si gripa sunt limitate doar la efectele pozitive. In unele cazuri ai putea sa-i dai copilului o substanta care i-ar putea cauza mai mult rau.
Pe de alta parte, unele remedii naturiste sunt foarte ajutatoare. De exemplu, desi mierea nu este sigura pentru copiii sub 1 an, este foarte buna cand trebuie tratata o raceala.

Fapte obligatoriu de stiut despre febra

Mit: E in regula sa alternezi ibuprofen cu acetaminofen atunci cand tratezi febra.

Realitate: alternarea medicamentelor nu este necesara si poate pune copilul la riscuri.

In general, febra nu este in mod necesar inamicul.

Febra este metoda prin care organismul lupta impotriva infectiei. Intrucat o temperatura ridicata la un copil nou nascut sau a tinerilor este intotdeauna un motiv de ingrijorare, justificata fiind evaluarea medicala, parintii de copii mici si prescolari care au febra ar trebui sa se concentreze mai mult asupra modului in care copilul apare si se comporta decat pe cat de mare este temperatura.

Uneori parintii se ingrijoreaza ca febra mare va cauza “atac de febra”.

Parintii trebuie sa-si aminteasca si anume ca nu conteaza temperatura mare, cat mai degraba cresterea brusca a acesteia care ar putea duce la convulsii.

Desi parintii ar putea fi tentati sa trateze febra agresiv, alternarea medicamentelor pentru febra este asociata cu un risc inadecvat de doza daca programul medicamentatiei a fost tulburat.

Cu toate acestea, daca copilul are un istoric de convulsii, atunci un control agresiv al febrei ar fi recomandat.mai mult...


Anemia la bebelusi

La adulti, globulele rosii sunt defalcate si inlocuite destul de mult la aceeasi rata. La un nou-nascut, insa, acest lucru nu este posibil. Nou-nascutii nu sunt capabil sa fabrice propriile lor celule din sange pana cand sunt aproximativ de 6-8 saptamani.

Deoarece copilul incepe sa-si piarda celule rosii din sange in mod natural dupa nastere, acest lucru inseamna ca fiecare nou-nascut are anemie usoara fiziologica, care incepe de la aproximativ varsta de 4 saptamani.

Acesta este un proces fiziologic normal, si de obicei nu necesita tratament si nu este un motiv de ingrijorare. Bebelusii depasesc aceasta anemie la aproximativ 8 saptamani.

Exista cateva conditii care pot cauza pierderea accelerata a celulelor rosii din sange la bebelusul tau. De exemplu, in cazul in care copilul a fost nascut prematur, el nu s-a nascut cu intreg volumul de sange si va avea sange prelevat din laborator.

Cu cat a fost nascut mai prematur copilul, cu atat este mai mare probabilitatea ca el sa aiba nevoie de o transfuzie pentru a depasi anemia.

Daca tu si copil nascut prematur aveti un tip de sange diferit, bebelusul tau va avea mai multe celule rosii din sange descompuse dupa nasterea lui.

Cu toate acestea iti hranesti copilul fie cu laptele matern care contine in mod natural fier, sau cu formula de fier-fortificata si astfel bebelusul tau va primi necesarul optim de fier.

Cand bebelusul incepe sa se bazeze mai putin pe o dieta lichida si devine capabil sa manance cereale, in jurul varstei de 4-6 luni, cerealele fortificate cu fier sunt o alegere buna pentru alimentatia sugarului si pentru o sanatate continua.

7 semne de boala grava la bebelusi

Expertii au alcatuit o lista cu 7 semne dupa care mamele se pot ghida ca sa identifice mai usor bolile grave la bebelusi, care necesita tratament urgent in spital, relateaza Reuters Health.

In jur de 4 milioane de bebelusi din toata lumea mor in fiecare an inainte de a implini o luna de viata si 3 sferturi dintre ei mor in prima saptamana de viata – in principal din cauza infectiilor bacteriene, complicatiilor la nastere sinasterii premature.

Intr-un articol publicat in Lancet, cercetatorii au declarat ca lista ajuta la identificarea bolilor grave la bebelusii sub 2 luni. Oricine are grija de un copil, mamele, ar trebui sa stie ca daca un copil nu mananca indeajuns de mult, acesta este un semn de boala grava si ar trebui sa mearga la medic. De asemenea, daca bebelusul nu se misca spontan ci numai atunci cand il atingi, acest lucru ar trebui sa te ingrijoreze.

Cele 7 semne clinice sunt:


# un istoric de alimentatie dificila;
# un istoric de convulsii;
# miscari numai atunci cand este stimulat;
# o rata a respiratiei de 60 de suflari pe minut sau mai mult;
# deformatie severa a pieptului;
# peste 37,5 grade Celsius;
# sub 35,5 grade Celsius.mai mult...


Cele mai rare opt boli întâlnite la bebeluşi

Odată ajunşi pe lume, cele mai mici şi inocente făpturi din lume trebuie apărate de ,,virusurile” care roiesc şi ,,infectează” lumea adulţilor. Simplele răceli sau gripe, sunt doar nişte banale boli cu care au de-a face părinţii. Aceştia, odată ce ,,ochesc” primele semne mai neobişnuite la odraslele lor mici, reacţionează, parcă, isteric şi iau imediat calea medicului pediatru. Bineînţeles că, spiritul parental, cel matern cu cel patern, este foarte sensibil şi nici unul dintre părinţi nu şi-ar dori ca propriul copil să aibă de suferit. Doamne fereşte! Însă, pe lângă bolile specifice primelor luni de viaţă sau primilor ani din copilărie, mai pot să apară şi alte boli care sunt mai rar întâlnite şi care pot avea efecte destul de drastice asupra micuţilor. De aceea, am găsit cele opt boli rare în cazul bebeluşilor, pe care le voi enumera în rândurile imediat următoare şi care, pot fi deosebit de interesante pentru actualii părinţi.1. Prima din bolile cele mai rar întâlnite este virusul sinciţial respirator. Acesta este o boală a copilăriei care apare, în special, în sezonul rece, în timpul epidemiilor de gripă. Este un virus care atacă plămânii şi tractul respirator. Este atât de frecvent încât majoritatea copiilor se infectează înainte de împlinirea vârstei de 2 ani. Simptomele sunt similare virusului gripal, manifestându-se prin febră, tuse şi secreţii nazale. Însă, infecţia cu acest virus poate fi severă la bebeluşii născuţi prematur.2. O altă boală este laringita difterică, care e una catalogată ca fiind boala copilăriei. Aceasta este cauzată de o serie de virusuri (parainfluenza virusuri) aceleaşi care pot cauza şi răceala obişnuită. Principalul simptom este tusea lătrătoare. O astfel de infecţie nu ţine mai mult de o săptămână, iar cei mai afectaţi sunt cei cu vârste până la 2 ani.3. Scarlatina este una din infecţiile de tip bacterian, cauzată de un streptococ. În trecut era considerată o boală periculoasă, dar acum se tratează uşor cu antibiotice. Se ia direct de la un copil bolnav, prin picăturile de secreţie, care ajung în aer în timpul vorbirii, râsului, strănutului sau tusei.

Odată ajunşi pe lume, cele mai mici şi inocente făpturi din lume trebuie apărate de ,,virusurile” care roiesc şi ,,infectează” lumea adulţilor. Simplele răceli sau gripe, sunt doar nişte banale boli cu care au de-a face părinţii. Aceştia, odată ce ,,ochesc” primele semne mai neobişnuite la odraslele lor mici, reacţionează, parcă, isteric şi iau imediat calea medicului pediatru. Bineînţeles că, spiritul parental, cel matern cu cel patern, este foarte sensibil şi nici unul dintre părinţi nu şi-ar dori ca propriul copil să aibă de suferit. Doamne fereşte! Însă, pe lângă bolile specifice primelor luni de viaţă sau primilor ani din copilărie, mai pot să apară şi alte boli care sunt mai rar întâlnite şi care pot avea efecte destul de drastice asupra micuţilor. De aceea, am găsit cele opt boli rare în cazul bebeluşilor, pe care le voi enumera în rândurile imediat următoare şi care, pot fi deosebit de interesante pentru actualii părinţi.1. Prima din bolile cele mai rar întâlnite este virusul sinciţial respirator. Acesta este o boală a copilăriei care apare, în special, în sezonul rece, în timpul epidemiilor de gripă. Este un virus care atacă plămânii şi tractul respirator. Este atât de frecvent încât majoritatea copiilor se infectează înainte de împlinirea vârstei de 2 ani. Simptomele sunt similare virusului gripal, manifestându-se prin febră, tuse şi secreţii nazale. Însă, infecţia cu acest virus poate fi severă la bebeluşii născuţi prematur.2. O altă boală este laringita difterică, care e una catalogată ca fiind boala copilăriei. Aceasta este cauzată de o serie de virusuri (parainfluenza virusuri) aceleaşi care pot cauza şi răceala obişnuită. Principalul simptom este tusea lătrătoare. O astfel de infecţie nu ţine mai mult de o săptămână, iar cei mai afectaţi sunt cei cu vârste până la 2 ani.3. Scarlatina este una din infecţiile de tip bacterian, cauzată de un streptococ. În trecut era considerată o boală periculoasă, dar acum se tratează uşor cu antibiotice. Se ia direct de la un copil bolnav, prin picăturile de secreţie, care ajung în aer în timpul vorbirii, râsului, strănutului sau tusei.mai mult...




Cat de grava este gripa?

Gripa este o afectiune infectioasa de etiologie virala ce apare in anotimpul rece si determina simptomatologie la nivelul aparatului respirator. Virusurile gripale au o mare capacitate de raspandire astfel incat contagiozitatea este ridicata, mai ales in colectivitatile populate de copii. In mod normal, afectiunea debuteaza la 3-4 zile de la contactul cu o persoana bolnava prin febra inalta, 40grade C insotita de tuse seaca, dureri in gat si de cap, mialgii, afectarea starii generale. Copiii mai mici devin capriciosi si vor refuza alimentatia. Puseul acut dureaza la randul sau 4-5 zile, urmand apoi sa persiste unul dintre simptomele mai sus enumerate.

Foarte importanta este si perioada de vaccinare avand in vedere ca boala este prezenta in lunile reci, adica in intervalul septembrie-aprilie. Prin urmare, pentru un raspuns imun adecvat este nevoie de vaccinare in perioada octombrie-noiembrie.

Trebuie mentionata si importanta revaccinarii anuale la inceputul fiecarui sezon rece cu un vaccin creat pe baza tulpinilor celor mai frecvent intalnite in respectiva zona geografica. Riscul reactiilor adverse atat de temute de catre parinti nu este crescut in comparatie cu administrarea celorlalte vaccinuri. Cele mai des intalnite sunt si in acest caz febra si disconfortul local.

In afara modelului classic ce se administreaza prin injectare intramusculara, exista si o forma inovatoare care presupune administrarea prin pulverizare intra-nazala a particulelor antigenice, disponibila insa peste ocean in SUA.

Cum actioneaza insa vaccinul? El contine particule virale inactive, care nu pot determina boala, dar pot induce un raspuns imun din partea organismului cu care vin in contact. Acest raspuns imun nu apare imediat, pentru ca este necesara o perioada de timp pentru producerea de anticorpi specifici. Din momentul aparitiei anticorpilor, orice expunere ulterioara la virusul respectiv, determina inactivarea acestui si astfel boala nu mai apare.

Se explicain felul acesta de ce nu este bine sa ne vaccinam daca suntem deja bolnavi, pentru ca sistemul imunitar a luat contact cu un antigen si se afla in plin proces de elaborare de anticorpi, iar o noua expunerea la un antigen chiar si inactivat produce un efect imprevizibil la nivelul "armatei" noastre imunitare.

In concluzie,chiar daca achizitionam noi singuri vaccinul, el trebuie administrat numai dupa un control medical care trebuie sa ateste starea de sanatate a copilului.sursa:

http://www.nou-nascuti.ro/agenda_medicala.html?id=3007

Tusea convulsiva

Astazi apare destul de rar la orice copil mic, nou-nascuti si sugari.

Nu exista protectie maternala de aceea infectia apare la nou-nascuti si sugari. Astazi aceasta tuse convulsiva poate fi prevenita prin vaccinare. Apare de obicei in sezonul de toamna si cel de primavera.

Se transmite pe cale aeriana. Are un grad de receptivitate la toate varstele mici, rar la scolari, foarte rar la adult. Sexul masculin e mai frecvent afectat dar prezinta forme mai usoare in cazul baietilor sau al barbatilor...

Perioada de incubatie este de 7 pana la 14 zile(max. 21). La inceput poate forma o bronsita pana la pneumonie. Debuteaza prin tuse, posibil fara febra pana cand tusea devine emetizanta si mai frecventa noaptea. Netratata poate da urmatoarele complicatii:

  • pneumotorax cu emfizem subcutanat


* hernie ombilicala


* prolaps rectal


* microhemoragie in encefal – encefalita poate fi data si de bacterii, e in perioada de stare si e foarte severa (ca la rujeola).

Encefalita apare mai frecvent la imunodepresivi deoarece e foarte importanta imunitatea celulara desi avem de-a face cu o bacterie.

Tratament:


  • supraveghere permanenta
    * daca varsa se administreaza amoxicilina injectabil
    * boala se scurteaza daca administram antibiotice. Alimentarea trebuie sa fie lichida, bogata in proteine.


* ca o prima masura profilactica se administreaza vaccin.

NU UITATI SA MERGETI LA DOCTOR! sursa:


http://www.nou-nascuti.ro/agenda_medicala.html?id=348




Invaginatia intestinala la copii

Invaginatia intestinala are loc atunci cand o portiune a intestinului se pliaza ca un telescop peste alta portiune a intestinului.
De obicei invaginatia are loc atunci cand portiunea inferioara a intestinului subtire este presata in colon. Cand peretii intestinali se ating unul pe celalalt, se inflameaza si intestinul se blocheaza. Fluxul de sange catre acea zona este blocat, ducand la sangerari sau secretii ale membranei mucoase. Acest fapt cauzeaza diaree cu sange cu un aspect specific acestei boli.
Aceasta boala este cea mai des intalnita obstructie intestinala la copiii sub 6 ani si se manifesta in special la copiii intre 3 si 12 luni.
Invaginatia intestinala poate aparea si la copiii mai mari in cazuri rare de inflamare a apendicelui. Din punct de vedere statistic, baietii sunt mai predispusi la aceasta boala decat fetele.
Cauza invaginatiei nu este cunoscuta cu exactitate, dar unele cazuri apar la scurt timp dupa boli respiratorii sau intestinale.


Simptome si semne


Copiii care au invaginatie intestinala par sanatosi in general, dar au atacuri bruste manifestate prin dureri abdominale. Atacurile seamana cu simptomele unei colici in care bebelusul plange si este nelinistit. Intre aceste atacuri, care apar o data la fiecare 10-20 de minute, copilul pare perfect sanatos.
Plansetele sunt insotite de voma si diaree. Voma are o culoare verde din cauza bilei care se acumuleaza in stomac din intestinele blocate. Diareea are o consistenta apoasa si dupa 12-24 de ore se transforma in diaree cu sange cu o consistenta vascoasa.
Pe masura ce trece timpul, copilul este din ce in ce mai slabit si nelinistit, iar abdomenul se umfla si doare la atingere.
Trebuie notat faptul ca nu toti copiii prezinta toate aceste trei simptome clasice ale invaginatiei.

Complicatii

Daca boala nu este tratata, poate sa cauzeze complicati grave. Diareea si senzatia de voma duc la deshidratarea copilului. In plus, peretele intestinal moare din cauza fluxului limitat de sange, contribuind la formarea perforarilor. Scaunul se scurge astfel in abdomen cauzand alte infectii.

Tratament

Trebuie sa contactezi un medic sau serviciul de urgenta in cazul in care suspectezi aceasta boala. Medicul va analiza istoricul medical al copilului si il va examina. Sunt necesare unele teste pentru determinarea corecta a diagnosticului.
Daca invaginatia se regaseste in colon, se va incerca inversarea acesteia cu ajutorul unei clisme cu bariu sau cu aer.
In majoritatea cazurilor, clisma este eficienta si colonul se intoarce in pozitia normala. Daca tratamentul nu are succes, operatia este necesara pentru corectarea obstructiei.
Dupa tratamentul obstructiei, copilul trebuie sa stea in spital pana cand intestinele incep sa functioneze normal din nou.

Preventie

Obstructia este imposibil de prevenit. Totusi, pentru a preveni complicatiile, trebuie sa stii faptul ca episodele intense de plans ale bebelusilor pot sa fie un simptom al acestei boli.mai mult...



Oreionul

Este o boala acuta infectioasa, transmisa de un paramixovirus. Cel mai frecvent se manifesta prin parotidita epidemica 75%. De obicei are evolutie benigna si nu lasa sechele. Poarta de intrare este orofaringian si calea de transmisie este respiratorie. Perioada de incubatie este intre 14 - 21 de zile.

Debuteaza cu subfebrilitate, apoi hiperemia orofaringelui, febra si o tumefiere a lojei parotidiene cu tegument de aspect normal, infiltrarea parotidei si o usoara sensibilitate la palpare. De cele mai multe ori evolutia se opreste si tumefierea se reduce. Copii bolnavi mai pot avea varsaturi printr-o afectare infraclinica a pancreasului (scaune semiconsistente). La unii poate aparea o noua ascensiune febrila plus tumefierea glandelor submandibulare, uneori ea ducand la edem in pelerine deoarece inflamatia obstrueaza limfaticile de la baza gatului. Afectarea glandelor sublinguale se observa greu.


Tratament:


  • copilul nu se interneaza obligatoriu;


* se izoleaza aproximativ 10 zile;


* regim alimentar restrictiv in ceea ce priveste nivelul de lichide si de lactate;


* poate manca sare si carne;


* repaus obligatoriu, altfel poate face meningita;


* daca ia indometacin, poate sa dea tumefierea parotidei, insa depinde de cat de grav este;


* in primul rand, ca si masura profilactica este bine sa fie vaccinat copilul.


Dupa primele semne ale aparitiei bolii, mergeti la medic! sursa:

http://www.nou-nascuti.ro/agenda_medicala.html?id=349


Impedigo: tratamentul si preventia infectiei

Impetigo rareori cauzeaza complicatii. Inflamatiile pot sa duca la aparitia cicatricilor. Rareori, bacteria intra in sange, provocand infectarea sangelui (bacteriemie) si lezand organele interne.

O alta complicatie rara este sindromul pielii oparite, cauzat de stafilococ. Aceasta boala afecteaza cel mai adesea bebelusii. Boala debuteaza ca o infectie localizata (impetigo), dar toxina produsa de bacterie provoaca o reactie generalizata a pielii. Eruptia incepe in zona gurii si se raspandeste pe tot corpul.

Veziculele erup lasand inflamatiile deschise la suprafata pielii. Acestea seamana cu leziunile cauzate de arsuri. Copilul va avea febra si dureri.

Aceasta boala trebuie tratata la spital cu antibiotice administrate intravenos.

Din fericire, majoritatea copiilor se vindeca dupa aceasta infectie, fara cicatrici si complicatii pe termen lung.

Tratament

Trebuie sa apelezi la un medic daca suspectezi impetigo.

In majoritatea cazurilor, se trateaza acasa. Spala pielea afectata cu sapun antibacterian si apa de cateva ori pe zi si aplica un unguent antibacterian. Tratamentul va evidentia rezultate intr-o saptamana.

Daca starea sa nu se imbunatateste dupa cateva zile, daca are multe vezicule pe corp sau daca are febra, trebuie sa contactezi medicul.

Medicul va decide daca este necesar tratamentul cu un unguent mai puternic sau cu antibiotice administrate pe cale orala. Este important ca antibioticele sa fie administrate conform indicatiilor medicului.

Prevenire

Cea mai buna cale de prevenire a infectiei cu impetigo este spalarea frecventa pe maini. Copiii nu trebuie sa se scarpine in zona veziculelor. Unghiile trebuie taiate scurt pentru a nu adaposti bacterii din cauza carora sa apara si alte leziuni.

Acoperirea inflamatiilor reduce riscul de transmitere a infectiei la altii.

Copiii cu impetigo pot sa mearga la scoala sau gradinita daca leziunile sunt bandajate. Daca infectia este raspandita pe tot corpul, copilul nu trebuie lasat sa mearga la scoala.

Daca infectia s-a raspandit in scoala sau gradinita, raspandirea trebuie controlata prin spalarea jucariilor, folosirea manusilor de unica folosinta si curatarea tuturor obiectelor care pot sa raspandeasca infectia.mai mult...



Ce este impedigo?

Impetigo este o infectie des intalnita atat la copii, cat si la adulti si are loc la nivelul pielii. Se raspandeste cu usurinta de la o persoana la alta.
Impetigo este cauzata de doua tipuri de bacterii: stafilococul sau streptococul. Acestea se gasesc in mod normal la suprafata pielii si in nas sau gura. Nu sunt daunatoare decat daca suprapopuleaza o zona sau invadeaza o deschidere a pielii.


Simptome si semne

Impetigo debuteaza cu o taietura sau o durere la nivelul pielii. Daca, spre exemplu, copilul se scarpina, inflamatia se infecteaza cu bacteriile de la suprafata pielii sau cele din gura sau nas. Inflamatia se inroseste, se umfla, provoaca mancarimi si este sensibila la atingere. Apar vezicule mici umplute cu puroi care se sparg si elibereaza o substanta galbena.
Daca scarpinarea continua, infectia se raspandeste, creand noi inflamatii pe alte parti ale pielii, de obicei langa inflamatia initiala.
Inflamatiile se dezvolta timp de cateva zile si dureaza in general cateva zile pana se formeaza cruste.mai mult...

Sinuzita acuta bacteriana

Sinuzita acuta bacteriana este definita ca o colectie purulenta in unul sau mai multe sinusuri si care se manifesta de obicei la 3-5 zile dupa o rinita acuta (infectie a mucoasei nazale).

Sinuzitele acute si cele cronice apar cel mai frecvent la varsta de scolar sau adolescent.

Cauzele sunt reprezentate de catre bacterii precum pneumococul si stafilococul. Stafilococul este frecvent cauza sinuzitelor ce apar la nou-nascut si sugarul mic.

Factorii ce favorizeaza infectia sinusala sunt urmatorii: factori alergici, tulburari in drenajul normal al sinusurilor (de obicei datorita deviatiei de sept nazal) , factori ce tin de constitutia copilului si mediul ambiant.

De obicei sinuzita se manifesta nespecific (prin manifestari ce nu sunt caracteristice numai acestei afectiuni ci pot apare si in altele): se intalnesc febra, tusea, mai ales in timpul noptii, aceasta datorandu-se scurgerii secretiilor purulente din sinusuri in faringe, lucru favorizat de somnul pe spate al copilului. Nou-nascutul si sugarul mic pot prezenta pe parcursul bolii semne ce indica insuficienta respiratorie prin obstruarea foselor nazale cu secretii purulente abundente. De fapt ceea ce la prima vedere poate fi catalogat ca raceli repetitive insotite de secretii purulente poate in fapt sa fie o sinuzita care recade.

De multe ori copii mai mari se pot plange de dureri de cap. Frecvent apare durere daca se apasa la nivelul sinusurilor afectate. La nou-nascut si copilul mic un edem (tumefiere) al "radacinii nasului" poate sugera diagnosticul de sinuzita.

Diagnosticul este pus de catre un examen ORL care evidentiaza secretiile purulente ce provin de la nivelul canalelor de comunicare ale cavitatii nazale cu sinusurile. Cel mai bine ar fi sa se realizeze o endoscopie sinusala (vizualizare a sinusurilor cu un instrument optic special). Este important sa se faca un examen al secretiilor pentru a pune in evidenta microbul care cauzeaza boala.

Tratamentul consta mai ales in aspiratia secretiilor purulente si instilatii nazale cu ser efedrinat care sa realizeze decongestionarea mucoasei nazale. Se poate face drenajul secretiilor prin punctie sinusala dar acest procedeu se practica doar la copilul mare si doar daca manifestarile persista. Nu in ultimul rand se poate aplica o aspiratie endoscopica sinusala.

Tratamentul antibiotic se utilizeaza daca avem de-a face cu secretii abundente purulente, mai ales la nou nascuti, la sugarii mici si la cei distrofici febrili care sunt expusi unor riscuri crescute, daca febra persista, daca manifestarile sunt severe sau daca boala are o durata lunga sau reapare foarte des.

La nou nascut sau la sugar se foloseste mai ales oxacilina datorita faptului ca infectia la aceasta varsta este frecvent datorata stafilococului.sursa:

http://www.nou-nascuti.ro/agenda_medicala.html?id=440


Urticaria la copii

Urticaria este o eruptie caracterizata prin vezicule pe piele si senzatie de mancarime.
Veziculele apar sub forma unor crestaturi si au o culoare rosie. Cateodata au o forma circulara cu mijlocul alb.
Urticaria apare atunci cand celulele pielii elibereaza o substanta numita histamina ca raspuns la un alergen.
Sunt des intalnite, atat la copii, cat si la adulti. Se estimeaza ca aproximativ 20% din copii au avut cel putin o data urticarie.
Urticaria este provocata de mai multe lucruri. Cele mai des intalnite explicatii sunt reactia alergica la anumite alimente, medicamente (in special antibioticele) sau prezenta unor alergeni, cum ar fi polenul sau praful.

Alte cauze sunt infectiile, caldura sau frigul extrem, sapunuri, hormoni sau stresul emotional. Daca eruptia este localizata la o singura zona a corpului, este cauzata de contactul pielii cu unele lucruri, cum ar fi unele bijuterii, alimente, plante, saliva de la animale.


Simptome si semne

La majoritatea formelor de urticarie singurul simptom este eruptia caracterizata prin umflaturi de culoare rosie ale pielii. Eruptia se poate muta pe suprafata corpului si dispare si apare foarte repede.
Eruptia este insotita de o senzatie puternica de mancarime. Daca este generalizata pe corp, poate aparea febra, impreuna cu alte semne ale unei reactii alergice, cum ar fi umflarea zonelor din jurul ochilor si a gurii.
Urticaria poate sa fie parte a unei reactii alergice severe care implica respiratie dificila din cauza inflamarii tractului respirator.
Complicatii

Urticaria nu este periculoasa si dispare pe cont propriu si fara tratament.
Daca eruptia implica gura sau gatul sau cauzeaza dificultati in respiratie, trebuie sa contactezi urgent un medic.
Trebuie sa consulti medicul si daca urticaria dureaza mai mult de cateva zile.

Tratament

Medicul va recomanda un tratament cu antihistamine pentru usurarea iritatiei. Antihistaminele sunt medicamente antialergice. Compresele cu apa rece usureaza senzatia de mancarime.

Prevenire

Multe cazuri de urticarii sunt cauzate de infectii virale comune si nu necesita tratament.
Trebuie cercetata cu atentie cauza alergiei. Daca ai identificat-o, trebuie sa-l tii departe pe copil de aceasta. Alimentele care pot sa provoace urticarie sunt capsunele, laptele sau nucile.mai mult...



Ce sa faci cand copilul are o migrena

Durerea de cap este un simptom des intalnit atat la copii, cat si la adultii tineri si poate sa aiba multe cauze.
Acestea apar impreuna cu unele infectii comune, cum ar fi gripa sau sinuzita; insotesc o serie de simptome ale tractului respirator superior, inclusiv nas infundat, stranut sau dureri de gat.
Alte infectii mai grave pot sa cauzeze dureri de cap: acestea sunt asociate cu febra, greata sau stare de voma.
Traumele la cap provoaca dureri de cap, iar starea de voma dupa o lovitura la cap este un semn important care nu trebuie ignorat.
Copiii stresati, care au alergii sau care au probleme cu vederea pot sa aiba si ei dureri de cap.
Durerile de cap recurente sunt des intalnite, afectand 5-10% din copiii de varsta scolara. Aceasta pot sa fie simptome ale alergii, infectii cronice si, rareori, probleme cu creierul sau coloana vertebrala.
Totusi, cele mai des intalnite tipuri de dureri recurente de cap sunt migrenele si durerile de cap cauzate de tensiune.

Migrenele

Cauza exacta a migrenelor nu se cunoaste, dar se crede ca durerea este rezultatul inflamarii vaselor de sange si a nervilor din creier. Atacurile de migrene incep direct cu durere de cap, sau o faza de avertizare, numita aura. In timpul acestei faze, copilul va fi ametit, va fi sensibil la sunete si va avea furnicaturi in maini.
Rareori, copilul nu va putea sa-si miste unele parti ale corpului. Dupa aura, incepe durerea de cap, manifestata prin niste senzatii ca niste pulsuri. Localizarea durerii variaza, pe frunte, tample sau poate sa fie o durere generalizata. Durerea poate fi usoara sau intensa incat copilul va fi fortat sa-si intrerupa activitatea. Adesea copilul va dori sa doarma sau sa stea intr-o camera intunecoasa, deoarece va fi sensibil la lumina, miscare sau sunete in timpul migrenei.
Migrenele sunt adesea acompaniate de greata sau voma si cateodata de diaree, sete sau transpiratii.
Atacul dureaza intre 30 de minute si cateva ore sau chiar o zi intreaga. Migrenele pot avea loc o data la fiecare cateva luni sau chiar de cateva ori pe saptamana.

Exista si alte forme de migrene la copii, pe langa dureri de cap. Unele migrene se prezinta cu dureri de stomac, senzatie de voma sau ameteala. Aceste simptome nu sunt neaparat insotite de durerea de cap.
Cateva situatii provoaca migrenele la copii: lipsa somnului, alimentatia neregulata, deshidratarea sau stresul emotional. Mai rar, migrenele sunt cauzate de anumite alimente, cum ar fi ciocolata, alunele, branza, pizza, iaurt, inghetata, cacao, condimente etc.

Inainte de varsta de 15 ani migrenele sunt des intalnite atat la baieti, cat si la fete. Dupa varsta de 15 ani, migrenele sunt mai dese la fete.
Unii copii vor inceta sa mai aiba atacuri dupa o anumita varsta, in timp ce altii vor continua sa aiba atacuri. Desi cauza exacta este necunoscuta, migrenele au tendinta sa se mosteneasca in familie.

Dureri de cap cauzate de tensiune: cauze, simptome si semne

Durerile de cap cauzate de tensiune sunt mai comune decat migrenele. Durerea se manifesta ca o banda stransa care inconjoara capul. Durerea este constanta si poate dura mai multe ore sau chiar zile.
Acestea pot fi cauzate de stresul fizic sau emotional si insotesc durerile musculare din zona gatului, umerlor si a fetei. Astfel, pot sa fie rezultatul pozitiei incorecte sau a utilizarii indelungate a calculatorului.
Tensiunea psihologica cauzeaza stres si provoaca dureri de cap.
Durerea de cap nu este intr-atat de dificila incat sa-l determine pe copil sa-si opreasca activitatea zilnica.
In plus, nu se manifesta prin aura si rareori este insotita de greata sau senzatie de voma. Aceste caracteristici diferentiaza migrenea de durerea de cap cauzata de tensiuni.
Unii copii au atat migrene, cat si dureri de cap cauzate de tensiune.mai mult...


Gastroenterita la copii

Gastroenterita este o infectie a sistemului digestiv cauzata de unele virusuri (rotavirusuri sau adenovirusuri) sau de unele bacterii.

Infectiile bacteriene sunt mai rare deoarece sunt cauzate de consumul unor alimente contaminate. Unele bacterii care cauzeaza gastroenterita sunt salmonella, E.coli , Yersinia. Parazitii, cum ar fi Giardia, cauzeaza gastroenterita la copii care se manifesta prin diaree si dureri abdominale, fara stare de voma.

Toate aceste infectii se raspandesc prin contact direct cu persoana bolnava. Majoritatea copiilor au cel putin un episod de gastroenterita in timpul copilariei.

Simptome si semne

Simptomele includ diaree frecventa, pofta scazuta de mancare, greata, voma si crampe abdominale. Daca gastroenterita este cauzata de virusuri, copilul va avea febra, ii va curge nasul si va tusi.

Infectiile bacteriene provoaca diaree cu sange si febra mare. Alti copii au si dureri de stomac.

Complicatii

Daca simptomele gastroenteritei sunt extreme, cu voma frecventa si diaree, sau daca dureaza mai mult de cateva zile, copilul se va deshidrata. Acest lucru este specific mai ales copiilor sub 2-3 ani.

Semnele deshidratarii sunt setea, iritabilitatea, nelinistea, oboseala, membrane mucoase uscate in gura si buze uscate, piele uscata, etc.

Deshidratarea este o problema serioasa si trebuie sa contactezi medicul.

Tratamentul presupune suplimentarea lichidelor din corp, fie pe cale orala, fie intravenos. Trebuie sa contactezi medicul si daca are febra fara diaree sau daca are dureri abdominale mari.

Tratament

Cel mai important tratament pentru gastroenterita este hidratarea copilului, mai ales daca acesta vomita. Deoarece este deshidratat, va dori sa bea cat mai mult, dar trebuie sa-i oferi cantitati mici, dar frecvente.

Acesta are nevoie si de saruri, pe langa apa pe care o pierde din cauza diareei si a vomei. Este bine sa-i dai o solutie orala de rehidratare.

Bebelusului nu trebuie sa-i dai apa, nici sucuri de fructe, deoarece au continut ridicat de zahar.

Copiii alaptati trebuie sa primeasca in continuare lapte si trebuie alaptat mai des decat de obicei, dar in portii mai mici. Copiii hraniti cu formula pot sa continue alimentatia cu acest lapte.

Copiii mai mari pot sa bea lapte si apa, dar in cantitati mici administrate frecvent. Daca a retinut lichide pentru mai multe ore fara a vomita, incearca sa-i oferi cantitati mai mari de lichide si apoi alimente solide. Incearca sa-i dai mancare care se digera usor, carbohidrati complecsi, fructe, legume sau carne slaba. Majoritatea copiilor cu gastroenterita pot sa tolereze produse lactate.

Paracetamolul este folositor pentru calmarea febrei si a disconfortului in timpul bolii. Nu trebuie sa-i dai ipubrofen, deoarece poate sa cauzeze dureri abdominale.

Prevenire

Gastroenterita este dificil de evitat. Majoritatea copiilor au cel putin un astfel de episod in timpul copilariei timpurii. Este important sa-l inveti pe copil igiena creocta, spalatul pa mini inainte de mese si dupa folosirea toaletei.

Fructele trebuie spalate bine.

Nu consuma alimente care au stat mult timp in afara frigiderului, mai ales in timpul lunilor calde de vara.

Copilul nu trebuie sa mearga la gradinita sau la scoala daca are diaree.mai mult...


Unelte personale