Această diagramă prezintă o imagine de ansamblu a sistemului osos uman. Trei schelete complete în picioare sunt prezentate cu vedere anterior, lateral şi posterior. În plus, există două ilustraţii afişarea oasele de mână şi picior.mai multe detalii^[1]

Sistemul osos

Corpul tau este format din patru tipuri principale de oase.

• oasele lungi, cum ar fi oasele bratelor si picioarelor,
• oasele scurte cum ar fi oasele in mainile tale, picioarele, şi a coloanei vertebrale,
• oasele plate, care protejează organele, şi să ofere un loc pentru muschii pentru a ataşa,
• oasele neregulate, care sunt pur şi simplu toate oasele, care nu sunt lungi, scurte, sau plate.

• Un nou-născut are în jur de 350 oase în corpul lor. Pe măsură ce îmbătrânesc, multe dintre aceste oase se sudează împreună. Când două oase se unesc împreună, cresc împreună, devenind una mai mare os. Un adult are aproximativ 206 oase.

Aproape jumătate din oasele in corpul tau se găsesc în mâinile şi în picioarele tale. Gândiţi-vă la asta. Tu mâinile sunt atât de complexe, şi flexibil, care au, împreună cu picioarele conţine jumătate din oasele din intregul corp. Acest lucru face ca mana omului apendice cele mai avansate şi uimitoare pe orice animal de pe Pamant.mai multe detalii^[2]

De ce nou-nascuti au mai multe oase decât adulţii?

Depinde de modul în care definim "os". În termeni absoluţi, ne nastem cu acelaşi număr de oase, cu toate acestea, la nastere unele dintre aceste "oase" au început să se osifice, astfel încât să nu ar arăta pe un X- ray. Anatomic, aceasta se referă la depunerea de calciu în cartilaj pentru care se face mai greu. Deci, dacă vă restrânge "os" sa insemne "numai acele biţi calcified a scheletului care apar pe raze X", apoi nou-născuţi au oase mai puţine. Dacă, pe de altă parte, vă referiţi la un membru fiecare scheletice ca un "os", apoi nou-născuţi şi adulţii au acelaşi număr.mai mult despre^[3]

Boli ale sistemului osos

Achondroplasia

Prezentare generală Achondroplasia este o boală genetică rară care afectează de creştere a sistemului osos. Potrivit martie a Dimes, aceasta afectează 1 din fiecare 15.000 la 40.000 de persoane fizice şi cauze cea mai comună formă de nanism.

Cauze

• Achondroplasia apare atunci cand cartilajul nu se transforma în mod corespunzător în oase în timpul dezvoltării, în special la nivelul oaselor lungi ale bratelor si picioarelor. Ca o boala genetica autozomal-dominant, dacă unul dintre părinţi au boala, există o şansă de 50 la sută pe care copilul va moşteni. În cazul în care ambii părinţi sunt afectati, riscul se ridica la 75 de procente. Majoritatea copiilor născuţi cu achondroplasia nu moştenesc, cu toate acestea, dar dezvolta condiţia spontan ca o mutatie genetica.

Simptomele

• Simptome de achondroplasia sunt, de obicei evidente atunci când se naşte un copil. Copilul va apărea adesea la picioare şi-au plecat, o frunte proeminenta, un cap mai mare decât normal, braţe şi picioare scurtat, curbura a coloanei vertebrale, o mână o forma anormala, si scaderea tonusului muscular. Cel mai evident simptom la adulţi este de statura mica, cu masculii ajungând la o medie de 4 picioare, 4 inch şi femele atingând o medie de 4 picioare, 1 inch, în funcţie de Genetică Home referinţă.

Complicaţiile

• Bebelusii nascuti cu achondroplasia pot dezvolta hidrocefalie, o acumulare de lichid în craniu. Acesti copii pot fi, de asemenea, nascuti şi să fie predispus la infectii ale urechii şi apnee , care este o afecţiune în care o persoană nu mai respira pentru o perioadă de timp. Bebeluşii cu achondroplasia au întârzieri de dezvoltare motorie din cauza săraciei tonusului muscular.

Tratamentul

• Nu există nici un leac pentru achondroplasia, dar de cele mai multe complicaţii cauzate de boala pot fi tratate la naştere. Intervenţia chirurgicală pentru a drena excesul de fluid din craniu, scade presiunea asupra coloanei vertebrale sunt toate lucrurile pe care medicii pot face pentru a ajuta pe cineva cu achondroplasia să se dezvolte în mod normal. Unele spitale incearca administrarea de hormon de creştere uman şi picior lungirea intervenţii chirurgicale pentru a adăuga la copii cu înălţime achondroplasia, dar ratele de succes şi complicaţii pe termen lung implicate în aceste tratamente sunt încă necunoscute.mai mult despre^[4]

</div>

Osteomielita, dusmanul sistemului osos

Multe dintre perosoanele mature, dar in mod special copiii, sunt extrem de active si nu intotdeuna foarte atente la zgarieturi si taieturi. Acestea sunt in general rani superficiale, insa sunt cazuri in care o taietura severa poate duce la complicatii deloc de neglijat, cum ar fi o infectie a oaselor. Aceasta infectie este denumita in termeni medicali osteomielita.

   Cu voia dumneavoastra, vom incepe cu o scurta definitie. Osteomielita este inflamatia osului si a maduvei sale produsa prin infectarea pe calea sangelui (hematogena) cu stafilococul auriu (o bacterie care populeaza si suprafata tegumentara) sau alti germeni (pneumococ, colibacil). Boala se poate prezenta sub o forma cronica sau acuta.

    Patrunderea bacteriei in organism se face de obicei printr-o lezare a mucoaselor sau a tegumentului, prin mobilizare dintr-un furuncul, panaritiu, plaga infectata sau foliculita.
    Oasele mai frecvent afectate de procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, femurul si tibia, si in al doilea rand cele ale membrului superior, humerusul, radiusul si cubitusul.

  Osteomielita acuta

   Debutul osteomielitei acute este adesea brutal, legat uneori de un traumatism recent si marcat printr-o durere vie situata in vecinatatea articulatiei afectate. In acelasi timp se asociaza semne generale ce traduc o infectie grava: frisoane, cefalee intensa, vomismente, respiratie accelerata, temperatura de 39-40 de grade Celsius, puls rapid, anxietate sau stare generala proasta.
Semnele locale se manifesta prin durere spontana atroce, care se intensifica la apasare. Aceste semne si simptome sunt caracteristice diagnosticului de osteomielita acuta.

   Osteomielita acuta se intalneste cel mai frecvent intre varstele 5 si 15 ani, dar uneori si sugarul poate fi afectat, datorita contaminarii in mediul spitalicesc. Se intalneste rar si la adulti si batrani, dar in aceste cazuri este vorba mai degraba de o reactivare a unui proces mai vechi, aflat intr-o stare latenta. Baietii sunt mult mai frecvent afectati decat fetele, intr-un procent de aproximativ 4:1.
Complicatii si tratament

   Ca si complicatii ale acestei afectiuni as dori sa enumar artrita, fractura, luxatia si tulburarile de crestere ale membrelor.
Ca tratament se practica antibioterapia (penicilina g in doze mari), tratamentul local (imobilizarea gipsata), tratamentul chirurgical - cu evacuarea abcesului si trepanarea locala larga sau limitata.

    Osteomielita cronica

Osteomielita cronica este o inflamatie a osului care nu a fost precedata de fenomene de osteomielita acuta. Clinic, semnul cel mai important il constituie durerea care este spontana si intermitenta, calmandu-se prin repaus. Aceasta are in general caracter nocturn.
Tratamentul chirurgical constituie gestul major in cazul osteomielitei cronice.

Metode de prevenire

Dupa cum ati putut vedea, aceasta afectiune este un dusman redutabil al sistemului osos si o boala deloc usor de tratat, care, in majoritatea cazurilor, se soldeaza cu sechele grave. Asadar, este mult mai bine sa stim cum ne putem feri de situatiile potential cauzatoare de boala. Astfel, primavara si toamna, sau in perioadele in care sistemul imunitar este slabit (oboseala, stres, boala cronica), se recomanda sirop de catina sau echinaceea. De asemenea, orice leziune sau plaga la nivelul tegumentului trebuie bine ingrijita (se spala initial cu apa si sapun, apoi se poate aplica o crema care contine antibiotic).

Sursa:http://www.farmaciata.ro/afectiuni-ale-sistemului-osos/item/165-osteomielita-dusmanul-sistemului-osos