De la Portal semantic Pagini Favorite

Se stie cat de sanatoasa si benefica poate fi pentru nou-nascuti o plimbare in aer liber; dar cand este cel mai bine sa facem asta si cum trebuie imbracat sugarul? ...mai multe informatii

Bebelusul la 6 luni

Iata ca bebelusul a implinit o jumatate de an. In grafic se inscrie inca o linie ascendenta.

In a 6-a luna, bebelusul vostru a castigat inca 500 de grame, va cantari deci 7000 g sau poate chiar peste. Lungimea sa este in jur de 66 cm.

In general, bebelusii isi dubleaza greutatea pana in luna a 6-a si si-o tripleaza la un an. Aceasta regula este valabila pentru copiii nascuti la termen, dar nu si pentru cei nascuti prematur.

Reamintim, copiii nu cresc la fel in lungime si greutate. Depinde foarte mult de tipul constitutional mostenit de la parinti. In functie de acesta, ei sunt lungi si slabi sau scunzi si rotunjori. Importanta este starea de sanatate a copilului si curba ponderala sa fie mereu ascendenta.

Dezvoltarea fizica si psihomotorie la bebelusul de 6 luni

Bebelusul, la 6 luni, este capabil sa realizeze mult mai multe decat luna precedenta.

El se intoarce de pe o parte, pe spate si invers. Se poate rostogoli chiar de pe burta pe spate.

Se poate ridica, daca primeste un mic ajutor din partea voastra. Ii puteti intinde doua degete, dandu-i mai mult impresia ca este ajutat si lasand mare parte din efort pe seama sa. O puteti face sistematic, ca pe un exercitiu. Bebelusului ii va face mare placere. Nu-l obostii insa prea tare.

Poate chiar singur sa se traga in sus, daca se prinde cu mainile de ceva. Daca il tineti in picioare, incepe sa sara.

Isi inalta capul, cand sta pe spate si isi poate ridica toracele si capul, cand sta pe burta.

Poate sta in sezut, daca este sustinut. Nu aveti pretentia sa stea singur. Majoritatea bebelusilor stau bine in sezut, abia la 7-9 luni. Este posibil sa se ridice singur cateodata si sa stea astfel cateva minute. Acesta este un eveniment foarte important si trebuie relatat medicului. In luna a 6-a muschii copilului nu rezista insa la acest efort.

Isi intinde ambele maini, pentru a prinde un obiect, iar uneori foloseste o singura mana.

Agita in mod voit si articulat, un obiect zornaitor si deseori se uita la el in acelasi timp. Priveste jucaria pe toate partile, atent si fara sa-si mai incruciseze ochii. Daca ii luati din mana jucaria, este capabil sa-si exprime revolta, zgomotos. Tipa cand este iritat. Totusi, daca scapa jucaria pe jos, de cele mai multe ori, uita de ea.

La 6 luni, bebelusul imita unele sunete simple, canta si vorbeste, folosind una sau doua silabe, ca de exemplu: pa, ma, au, ca, mu etc. Rade, gangureste si scoate tipete ascutite, manifestand astfel si surplusul de energie.

Recunoaste si raspunde in conformitate cu diferite tonuri emotionale ale vocii mamei.

Intoarce capul spre directia din care se aude zgomot si mai ales spre vocea mamei.

Este inca prietenos cu strainii, dar uneori da semne de anxietate cand isi pierde mama din ochi. Isi recunoaste foarte bine mama, printre alte persoane straine.

Aceasta este dezvoltarea medie a bebelusului de 6 luni. Nu trebuie sa va faceti absolut deloc griji, daca bebelusul vostru nu corespunde acestei descrieri.

Daca este sanatos, el va recupera fara probleme in lunile urmatoare.

Dintisorii bebelusului de 6 luni

Tot in jurul lunii a 6-a apar si dintii de lapte. Eruptia dentara, nu are insa o data precisa. Se admite in general ca aceasta are loc incepand cu luna a 6-a, dar de multe ori poate avea loc abia in luna a 9-a sau a 10-a, fara ca acest lucru sa presupuna cauze patologice.

Deci, daca primii dinti ai bebelusului vostru nu au erupt inca, nu e cazul sa va impacientati.

De obicei apar incisivii mediani inferiori, deci dintii de jos, dar e posibil sa apara intai cei de sus. De asemenea, e posibil ca bebelusul de 6 luni sa aiba deja 4 dintisori. Acest lucru nu tine decat de ereditate.

Evident ca in unele cazuri, intarzierea dentitiei poate avea drept cauza unele boli, precum rahitismul, scorbutul etc., insa acestea doar medicul le poate stabili.

Pentru o dentitie sanatoasa, foarte importante sunt o expunere suficienta la soare, o alimentatie buna si echilibrata, care sa contina de ajuns calciu, fosfor, vitaminele D, A si C, regasite in lapte, fructe si legume.

Alimentatia bebelusilor in luna a 6-a

Numai o alimentatie corecta intretine sanatatea si buna dezvoltare a bebelusului.

Pana la 6 luni, laptele de mama trebuie sa constituie alimentul de baza. Cu tot efortul, nu renuntati sa va alaptati copilul.

Un aliment nou, care se adauga luna aceasta, la mancarea bebelusului, este galbenusul de ou. Albusul va fi oferit copilului dupa varsta de un an. Oul trebuie fiert tare. Nu trebuie sa fie nici moale, nici cleios!

In prima saptamana, veti da copilului, doar un sfert de galbenus. In a doua saptamana, bebelusul va primi 2 sferturi de galbenus, in zile diferite. In a treia saptamana a lunii a sasea, veti oferi copilului doua jumatati de galbenus, de asemenea in zile diferite. In a patra saptamana, copilul va manca doua galbenusuri pe saptamana, la interval de doua trei zile. Acestea vor fi integrate in piureul de legume, de la masa de pranz.

Branza de vaci, poate capata o utilizare mai larga, la varsta de 6 luni. La masa de seara, puteti incerca sa inlocuiti treptat, laptele cu branza de vaci, amestecata cu orez pasat.

La masa de ora 18, puteti incerca de asemenea, sa inlocuiti din cand in cand, grisul cu lapte, cu o masa de iaurt cu biscuiti.

La aceasta varsta, copilul invata sa manance. E timpul sa incerce sa bea din cescuta. In lunile de vara, apa sau sucul de fructe pot fi baute din altceva decat din biberon. La inceput va fi mai greu, dar cu timpul se va obisnui si ii va face mare placere.

Invatati bebelusul sa fie independent! Imediat ce sta singur in sezut, ii puteti oferi cescuta pentru a se autoservi. Bineinteles ca la inceput va varsa o oarecare cantitate, pe hainute, pe jos sau chiar pe pereti, daca se enerveaza. Sa nu cumva sa il certati, ci stati deoparte si laudati-l pentru indemanare. Cel mult dojeniti-l, dar fara sa simta agresivitate, caci cu timpul se va inhiba.

Stangacia copilului, urmata de micile accidente, nu trebuie sa va enerveze, ci trebuie sa va faca sa repetati manevra, cu calm si hotarare si in zilele urmatoare.

Curand va sti insa, sa apuce cescuta cu ambele manute si o va duce singur la gura. Nu poate fi decat o foarte mare satisfactie!

Sursa: http://www.utilecopii.ro/articole/bebelusul-de-la-0-la-12-luni/bebelusul-la-6-luni/4689  

Cu bebe la mare

Multi parinti considera ca odata cu venirea pe lume a copiilor, va trebui sa se lipseasca de vacantele la mare, cel putin pentru cativa ani. Total gresit! Pentru cei mici este chiar indicata o vacanta la mare la mare, chiar de la cele mai fragede varste. In momentul in care incepe sa mearga in picioare bebelusul este gata pentru plaja, evident cu toate masurile de precautie necesare.

Unul din cele mai importante avantaje sunt aerosolii. Particule fine de apa sarata, bine ionizate, aerosolii se gasesc in preajma marii sunt bogati in oligoelemente. Ei sunt inspirati odata cu aerul si, ajunsi in plamani, fluidifica secretiile bronsice, ajutand la vindecarea unor boli respiratorii, precum alergiile. De altfel se stie ca aerul din minele de sare este benefic pentru plamani si poate vindeca bolile lor. Intr-un mod asemanator functioneaza si aerosolii de la malul marii. In plus, se spune ca aerosolii de la Marea Neagra ar stimula memoria, desi nu exista studii recente in acest sens. O cura de aerosoli ar trebui sa dureze cel putin o saptamana. Perioada cea mai propice este dimineata, pana in ora 9:00, dar si seara, dupa apusul soarelui.

Un alt avantaj al unei vacante la mare este expunerea la soare, care favorizeaza sintetizarea vitaminei D, deci fixarea calciului. Nu mai trebuie sa spunem cat de important este calciul pentru oasele unui copil in crestere. Evident, expunerea la soare trebuie facuta cu masura si luand toate masurile de precautie. Pielea unui bebelus se poate arde chiar si in 15minute, chiar si intr-o zi innorata. In niciun caz nu pleca la mare fara crema cu factor de protectie solar, care in cazul copiilor ar trebuie sa fie de 50+. Specialistii considera ca lotiunile cu SPF sunt potrivite pentru totii copiii, chiar si pentru cei sub sase luni. Pentru mai multa siguranta, ia o crema speciala pentru copii si testeaz-o mai intai pe o zona mica. Daca nu apare nicio reactie alergica, inseamna ca o poti folosi fara grija. Crema se aplica pe pielea copilului, ca si pe cea a adultului de altfel, cu 20-30 de minute inainte de a iesi la soare iar aplicarea se repeta la doua ore, sau ori de cate ori consideri ca este necesar.

Sub nicio forma copilul mic nu trebuie sa stea la soare la ore periculoase, adica intre 11:00 si 17:00. Mergeti la plaja dimineata, apoi odihniti-va inauntru, la muzeu, intr-un loc de joaca acoperit, iar seara va puteti reintoarce la malul marii. Daca stai la umbra in orele periculoase, sau aduci pe plaja o umbrela, sa nu-ti inchipui sa bebelusul este in siguranta. Iarba, nisipul, apa, toate reflecta razele solare, iar pentru o piele de bebelus este de ajuns. Nici imbracat, cel mic nu este in siguranta. Unele haine, in special cele deschise la culoare, permit trecerea radiatiilor UV intr-o proportie destul de mare.

Oriunde ai fi, nu uita sa ii pui micutului ochelarii de soare si o palarie care sa-i protejeze fata, gatul si capsorul. Hidratarea este foarte importanta atunci cand este expus la temperaturi ridicate, deci asigura-te ca ai la tine in permanenta o sticla cu apa.

In cazul cpiilor sub un an, arsurile solare sunt o urgenta medicala. Daca pielea este calda, de culoare rosie sau au aparut basici, trebuie facuta o vizita la doctor. Arsurile usoare pot fi tratate cu o crema hidratata pe baza de apa sau cu comprese inmuiate in apa calda ca de soare.

Un alt avantaj al vacantelor la mare sunt jocurile in nisip. Manuind galetusa, lopatica si celelalte jucarii, copilul isi perfectioneaza abilitatile motorii fine, iar imaginatia ii este stimulata de multitudinea de forme pe care le poate crea din nisip. Ai grija insa la firele de nisip care pot patrunde in ochisori. Joaca in nisip, oricat de amuzanta si educativa ar fi, nu este indicata daca bate vantul. Chiar si in conditii normale, este mai bine ca cel mic sa se joace foarte aproape de mal, unde valurile uda nisipul si particulele fine nu pot ajunge in ochisori.

Inotul sau simpla balaceala in apa marii este o activitate foarte utila pentru bebelusi, contribuind la o dezvoltare armonioasa a muschilor. Din pacate unii copii se tem de apa si greu pot fi convinsi sa intre in mare. Nu forta copilul sa intre in apa. Aceasta poate fi o experienta traumatizanta. Lasa-l sa pastreze distanta cat vrea el, jucati-va chiar pe mal unde apa ii poate atinge piciorusele si arata-i ca tu te distrezi si te simti foarte bine cand faci baie in mare. O alt varianta pentru copiii care se tem de apa, este piscina gonflabila care poate fi umpluta cu apa de mare si pusa pe tarm. Astfel, cel mic se obisnuieste treptat cu apa si va deveni dornic sa incerce balaceala adevarata.

Chiar daca ati depasit aceasta teama de apa, nu uita sa iti supraveghezi copilul permanent. Bebelusii pot sa se inece chiar si intr-o cadita pentru baie, deci marea poate fi un real pericol pentru ei. Uneori, chiar si aproape de mal, curentii sunt mult prea puternici si pentru adulti, dar pentru un bebelus. El nu constientizeaza pericolul si poate incerca sa faca o baita fara mami sau tati.

Cand intri in apa cu cel mic, stai inaintea lui si roaga-l sa calce pe urmele tale. Nu este exclus ca pe fundul apei sa se afle o sarma, o bucata de fier sau o piatra plina de alge si alunecoasa,.Este mai bine sa eviti accidentele, dar si animalele marine de tot felul pewntru ca nu poti sti niciodata cum vor reactiona ele la intalnirea cu un bebe. Pana la urma noi suntem cei care le invadam teritoriul. Deci fereste copilasul de meduze, crabi si orice alta vietate.

Iata ca marea ofera o multime de beneficii celor mici. Ii poate invata atatea lucruri si le poate transmite atatea mesaje. Un copil care iubeste marea va deveni un adult care iubeste marea si care este constient de necesitatea protejarii mediului. Ca sa nu mai vorbim de avalansa de senzatii, privelisti si lucruri noi, atat de educative pentru orice bebelus curios sa descopere lumea din jurul lui.

Sursa: http://www.nou-nascuti.ro/puericultura.html?id=1491  

De cate ore de somn are nevoie bebelusul meu?

O întrebare comuna în rândul parintilor este de cât somn are nevoie bebelusul. Daca nu doarme destul, parintii se îngrijoreaza. Daca doarme prea mult, nu e bine. Chiar daca bebelusii dorm atât cât trebuie, parintii tot îsi fac probleme. Este ceva înnascut în firea parintilor de a se îngrijora. Totusi, stiind de cât de mult somn are nevoie un copil va va da macar o indicatie daca este cazul sa va îngrijorati sau nu.

Daca aveti un nou-nascut, puteti anticipa ca va dormi între 16 si 19 ore pe zi. Suna nemaipomenit, probabil va întrebati de ce proaspetii parinti se plâng de lipsa somnului. Pai, desi copilul doarme în cea mai mare parte a timpului, orele sunt cumulate. Parintilor le place sa faca un somn bun de 8 ore neîntrerupte, însa bebelusii sunt multumiti sa doarma 30 minute si apoi sa se trezeasca sa manânce. Apoi se întorc la somn pentru câteva ore, trezindu-se din nou ca sa fie hraniti si schimbati. Acest proces continua toata ziua si toata noaptea pentru câteva saptamâni, pâna copilul îsi formeaza un program. Majoritatea copiilor nu vor dormi o noapte întreaga, nepermitându-va, astfel, sa va faceti atât de mult dorita odihna.

Pe masura ce creste, bebelusul nu va mai dormi chiar asa de mult. De exemplu, în jurul vârstei de 3 luni va dormi între 13 si 15 ore. Asta înseamna ca va dormi în jur de 5 ore cumulate ziua, iar restul de ore ramase le va dormi noaptea. Din nou, suna minunat, dar tineti minte ca majoritatea bebelusilor se vor trezi de 2 ori pe noapte pentru a se hrani. Nu toti fac asa, iar dvs. este posibil sa fiti una dintre norocoasele posesoare ale unui bebelus care doarme întreaga noapte. Nu uitati însa, copilul dvs. este sanatos si se dezvolta normal, nu sunt motive de îngrijorare.

Când bebelusul face 6 luni, va începe sa doarma din ce în ce mai putin pâna la prima lui aniversare. Bebelusii de aceasta vârsta dorm, în medie, 12-14 ore din 24. Vor fi capabil sa doarma mai multe ore odata din cauza ca stomacelul lor s-a marit si nu li se mai face foame asa des.

Tineti minte ca daca aveti un bebelus care doarme cu câteva ore mai mult sau mai putin decât media expusa mai sus în fiecare stadiu de dezvoltare, ar trebui sa discutati cu pediatrul dvs. Daca bebelusul doarme un numar de ore apropiat de cele comunicate, înseamna ca se simte perfect. Bineînteles, pentru orice problema de sanatate, consultati-va doctorul.

Sursa:http://www.mamica.ro/copii/bebelusul/ore-de-somn.html

’’Papa pentru bebe’’- cand si cum incepe diversificarea hranei la bebelus

Atunci când bebelusul dumneavoastra întinde mâna, apuca obiecte si le duce la gura, înseamna ca este pregatit sa manânce si alte alimente decât laptele mamei.

Desigur, ’’diversificarea’’ poate începe mult mai devreme- deja la 6 saptamâni stomacelul bebelusului tolereaza sucul de morcovi, mere sau portocale. Treptat, pot fi adaugate supele de legume, piureurile de legume si fructe- dar asta abia pe la 3-4 luni. La 5 luni va fi introdusa carnea de pui si vita, grisul, pesmetul, la 6 luni galbenusul de ou fiert tare, iaurtul, biscuitii si cerealele.

Acestea ar fi bucatele aflate la îndemâna oricarei mamici. Daca vreo mamica vrea însa sa se întreaca pe sine, meniurile special gândite pentru bebelusi mai includ si specialitati exotice precum: mâncare de peste cu fasole verde si frunze de hasmatuchi…, file de calcan cu lapte… sau bibilica cu spuma de mare…

Este permisa hranirea exclusiva la san pâna la vârsta de 6 luni, dupa care ar fi bine ca masa bebelusului sa fie suplimentata cu noi alimente, deoarece laptele de mama îsi pierde, treptat, calitatile nutritive.

Aveti grija sa nu întârziati prea mult introducerea hranei solide. Studiile au constatat ca bebelusii hraniti exclusiv la san mai mult de 8 luni au un coeficient de inteligenta mai mic decât cei care au început diversificarea la o vârsta mai frageda!

 

Infectiile pielii si ale cordonului ombilical la nou-nascut

În viata intrauterina, cordonul ombilical face legatura între fat si mama prin intermediul placentei. Cordonul ombilical contine vase de sânge (doua artere si o vena) prin care se asigura aportul de materiale nutritive necesare dezvoltarii fatului si eliminarea produsilor toxici de metabolism. Schimbul se face la nivelul placentei care este implantata în corpul uterin. Dupa nastere, cordonul ombilical se sectioneaza si se ligatureaza, placenta se elimina iar uterul se contracta închizând locul unde a fost placenta. Astfel cele doua organisme (matern si fetal) devin independente metabolic.
La nastere, un cordon normal este alb-sidefiu, cu aspect gelatinos. Un cordon scurt, sau un nod sau circulara de cordon determina suferinta fetala intrauterina sau intrapartum (în timpul nasterii). Treptat, cordonul ombilical se mumifica (se înnegreste), vasele ombilicale din abdomen se închid si se fibrozeaza, iar detasarea are loc dupa 10-14 zile, în functie de grosimea cordonului. Culoarea galbena sau verde a cordonului ombilical indica o suferinta intrauterina, iar prezenta unei secretii persistente, fetide la nivelul sau este anormala. De asemenea, prezenta, dupa nastere, a unei umflaturi la nivelul cordonului, sub piele, este patologica (hernia ombilicala).

Putem suspiciona o infectie în urmatoarele cazuri: cordon de culoare modificata, de consistenta scazuta (moale), cu secretii urât mirositoare, galbui, purulente sau sanghinolente; tegumentele din jurul ombilicului au semne de inflamatie (roseta, edem). De asemeni, pielea copilului poate prezenta semne de infectie diseminata (piodermita): pete rosii multiple, confluente, diseminate, vezicule cu lichid purulent, cruste, descuamari, în diferite stadii de evolutie.

Hipoxia - Importanta oxigenului la nasterea copilului

În dictionarul medical veti gasi urmatoarea definitie: scaderea concentratiei oxigenului din sânge. Este o formulare care lasa multe lacune în implicatiile ce le prezinta aceasta patologie. Imediat vine întrebarea "Ce se va întâmpla? Va fi bine?" Medicul este acela care poate explica parintilor prognosticul pe termen scurt sau lung. Evaluarea este destul de complexa iar raspunsul trebuie cântarit cu mare atentie deoarece un nou nascut este extrem de fragil, cu mecanisme de aparare înca imature. Aparitia unei complicatii poate atrage o alta, si o alta... Fenomenele se pot tine lant daca nu se intervine la timp iar rezultatele pot fi uneori dezastruoase. Un parinte trebuie sa stie de la bun început toate urmarile ce pot apare în asfixia perinatala. Daca nou nascutul este prematur, atunci posibilele complicatii se înmultesc, iar riscul producerii lor se amplifica de nenumarate ori, cu atât mai mult cu cât nasterea a avut loc la o vârsta gestationala mai mica, din cauza imaturitatii organelor.
La nastere copilul primeste o nota, numita scor Apgar, care se stabileste la 1 apoi la 5, la 10 minute, în functie de activitatea cardio-respiratorie si reflexele copilului. Aceasta poate avea valori între 0 si 10. Un scor între 8 si 10 este normal, 6-7 semnifica o hipoxie usoara, 4-5 hipoxie medie, iar 1-3 asfixie perinatala severa. Scor Apgar 0 se acorda pentru un nou-nascut mort. Scorul Apgar nu sugereaza întotdeauna severitatea evolutiei ulterioare sau eventuale complicatii. În schimb, indica foarte bine raspunsul copilului la manevrele de resuscitare si ajuta la stabilirea masurilor terapeutice ulterioare. Uneori asfixia perinatala se confunda cu starea de depresie a nou-nascutului prin anestezice sau analgezice administrate mamei, caz în care scorul Apgar este sub 8, dar raspunsul dupa resuscitare este bun, iar evolutia imediata este fara probleme.

Cauzele unei hipoxii la nastere pot fi: boli ale mamei (diabet gestational sau anterior sarcinii, boli de inima, hipertensiune, boli de plamân, anemii, boli neurologice, infectii, malformatii ale uterului, boli autoimune (sau de sistem); anomalii ale placentei sau cordonului ombilical (placenta praevia - placenta inserata în partea de jos, la nivelul uterului), hemoragii si infarcte placentare, dezlipirea de placenta, circulara, nodul sau procidenta de cordon ombilical); anomalii legate de fat (malformatii, boli genetice, infectii, boli metabolice, prematuritatea, postmaturitatea, sarcina gemelara, lichid amniotic în exces sau în deficit); evenimente care survin în timpul nasterii (nastere laborioasa sau precipitata, aplicarea de forceps, traumatisme obstetricale, prezentatia anormala a fatului - pelvina, transversa, faciala -, sedarea mamei, inducerea medicamentoasa a travaliului, operatia cezariana). Se observa ca patologia este foarte variata, iar orice anomalie aparuta în timpul sarcinii sau o boala anterioara a mamei care se decompenseaza, poate deveni un potential factor de risc pentru copil.

Aparitia si dezvoltarea complicatiilor hipoxiei depind de raiditatea instituirii manevrelor de resuscitare corecte, de durata hipoxiei. Nu trebuie uitat ca starea de hipoxie uneori se instaleaza înainte de începutul travaliului. O asfixie severa care dureaza mai mult de 2 minute declanseaza modificari ireversibile, de distructie a celulelor nervoase si implicit sechele neurologice tardive sub diverse forme: pareze, paralizii, tulburari de vedere, de vorbire, tulburari psihice

Luxatia congenitala de sold

Luxatia congenitala de sold mai este numita în termenii medicali displazia congenitala a articulatiei coxo-femurale. Frecventa în populatia de sex feminin este data de factorii genetici sau mecanici.

Antecedentale familiale arata prezenta în familie (mama, sora) a acestei boli.

Cauzele luxatiei congenitale de sold sunt dominate de prezenta în familie a cel putin unui caz de luxatie congenitala. Predominanta acestei boli la sexul feminin arata atât o dependenta de activitatea hormonala specific feminina cât si de influenta metabolismului matern asupra fatului. Frecventa cazurilor de acest fel este cam de 20%. O alta cauza a displaziei de sold poate fi cea mecanica, adica traumatismul copilului în perioada neonatala, ceea ce se poate întâmpla de exemplu, în timpul unei nasteri pelvine.

Semnele clinice care pot pune sub semnul întrebarii un astfel de diagnostic, pot fi:

Modificari care demonstreaza asimetria coapselor: scurtarea unui membru, pliuri asimetrice ale zonei fesiere si ale coapselor, bazin asimetric, limitarea miscarii de apropiere a coapselor.
Miscarile pasive din articulatie, utile pentru stabilirea diagnosticului, sunt obligatoriu efectuate numai de catre medic deoarece pot deveni traumatizante în cazul realizarii de catre un cadru nespecializat.
Elementele de certitudine sunt cele date de examenele imagistice. Cel mai simplu si mai precoce examen în acest caz este cel echografic, care nu este nociv pentru copil si care se va repeta dupa o luna pentru supravegherea progreselor. Imediat ce a fost pus diagnosticul de luxatie congenitala, sau macar suspicionat, este necesar un examen echografic pentru adaugarea a noi elemente în algoritmul de diagnostic al acestei boli. Examenul de certitudine este cel radiologic. Din nefericire pentru unele cazuri "scapate", acest examen este tardiv pentru ca nu se poate efectua decât dupa 6 saptamâni, când osificarea este evidenta pe radiografie, pentru ca diagnosticul radiologic sa fie corect.

Tratamentul trebuie început imediat ce a fost suspicionata acesta afectiune. Primul este tratamentul ortopedic, ce consta în aplicarea unui chilotel special sau a doi pampers unul peste altul, pentru a fixa coapsele departate, ceea ce usureaza restabilirea pozitiei anatomice normale a articulatiei coxofemurale si ajuta tratamentului. Acest tratament se realizeaza sub supravegherea medicului ortoped pediatru, care va decide, la nevoie, schimbarea metodei de tratament.

Astfel, este necesar un tratament postural continuu în primele trei luni, apoi numai noaptea, alte trei luni. În cazurile grave, când luxatia este fixata, se începe tratament chirurgical de la 3 luni prin reductie si aparat gipsat. Tratamentul ortopedic va continua atâta timp cât va exista o anomalie în anatomia articulatiei.

De retinut: înfasatul cu picioarele strânse (din popor sau de la mamici si bunici) este traumatizant si favorizeaza luxatia de sold. Copilul cum se naste trebuie lasat sa stea cum doreste, nu numai pentru diagnosticul luxatiei, dar si pentru faptul ca poate fi observat mai bine de catre medic.

Macrosomia

Greutatea medie a unui fat la termen este de 3,4 kilograme. Iar o greutate de pâna în 4 kilograme este considerata normala. De la 4 kilograme în sus vorbim de un fat macrosom, adica un fat mai mare decât normalul. Aproximativ 5-10% din nou-nascuti sunt macrosomi, fara ca acest lucru sa le influenteze în mod negativ sanatatea.

Medicul ar putea sa banuiasca o viitoare macrosomie daca burtica mamei este prea mare în raport cu vârsta sarcinii. Însa înainte de nastere e greu de spus daca si cât de mare va fi bebele, chiar si daca se foloseste ecografia. Abia dupa nastere, cantarul va putea da un verdict clar.

Un numar de factori contribuie la marimea si greutatea copilului. Adesea, singurul vinovat pentru macrosomie este factorul genetic - la parinti mari, copii mari. Dintre factorii ce pot fi controlati cel mai important este glicemia crescuta a mamei însarcinate, datorata fie diabetului mellitus, fie diabetului gestational. Dar copii macrosomi pot avea si mamele obeze, mai ales daca iau mult în greutate în timpul sarcinii, cele cu sarcina suprapurtata. Conteaza si sexul copilului - baietii sunt mai mari, în general, decât fetele, dar si marimea la nastere a fratiorilor, daca ei exista. Mamele care au nascut deja un copil macrosom au sanse mari sa se repete situatia si la o alta sarcina viitoare.

Totusi, mamicile care prezinta acesti factori de risc nu trebuie sa-si faca griji. Este posibil ca bebele sa se nasca la o greutate normala, asa cum o mamica ce nu prezinta niciun factor de risc poate sa nasca un bebe macrosom.

De ce se nasc copii mari când parintii au înaltime medie, mama nu este obeza si nu are glicemie mare - nimeni nu stie. Variatiile mari în greutatea la nastere nu au putut fi explicate.
Macrosomia poate sa puna probleme la nastere. Cu cât fatul este mai mare, cu atât cresc riscurile ca nasterea sa fie grea.

Mama poate sa sufere rupturi perineale, hemoragie, rani ale coccisului. De asemenea, poate sa apara distocia de umar, adica fatul ramâne cu un umar prins în spatele osului pubian al mamei si nu mai poate înainta. Este o complicatie rara si grava a nasterii, care necesita o rezolvare imediata, altfel copilul poate fi afectat grav.

Macrosomia înseamna de asemenea mai multe sanse de cezariana. Desi este dificil de stabilit greutatea fatului înaintea nasterii, medicul poate decide sa faca cezariana unei mame cu abdomenul prea mare, doar pentru a evita complicatiile.

Daca nasterea este dificila sau complicata, problemele nou-nascutului vor fi legate de complicatiile respective. De exemplu, distocia de umar poate duce la fractura de clavicula, care ar trebui sa se vindece fara probleme. În rest, macrosomia nu este asociata cu probleme grave de sanatate.

Probleme putin mai mari ar putea avea mama daca nasterea a fost vaginala. În functie de ranile suferite de perineu (epiziotomie sau rupturi spontane) refacerea ar putea dura mai mult sau mai putin, însa mamicile care urmeaza sfaturile medicului nu ar trebui sa aiba probleme pe termen lung.

Sarcina - 4 alimente "cod rosu"

O viitoare mamica nu trebuie sa-si schimbe neaparat obiceiurile alimentare, dar este bine sa-si supravegheze mai atent meniul, pentru a evita aparitia anumitor afectiuni, de obicei inofensive, dar foarte periculoase în timpul sarcinii.

Pestele, cu precautie

Este recomandat ca femeile gravide sa limiteze consumul de pesti pradatori (ton, rechin, scrumbie, biban), pentru ca aceste specii sunt adesea contaminate cu metilmercur. Aceasta substanta traverseaza bariera placentara si ajunge direct la fat, iar studii recente au demonstrat ca expunerea la metilmercur a bebelusul în viata intrauterina poate provoca probleme de vedere, de auz, de limbaj si de motricitate.

Atentie la dulciuri!

Consumul de dulciuri trebuie sa fie strict supravegheat, si nu numai din pricina pericolului de a lua excesiv în greutate. O augmentare a nivelului de zahar din sânge poate provoca un diabet gestational, una dintre principalele complicatii din timpul sarcinii, care atrage un întreg sir de consecinte neplacute: hipertensiune, probleme cardio-vasculare (în cazul mamei), nastere premature, malformatii cardiace, greutate prea mare la nastere (la bebelus).

Fructele de mare

Imunitatea femeii însarcinate este mai scazuta, de aceea este bine sa evitati alimentele de risc crescut, precum fructele de mare. Acestea pot transmite hepatita A, toxoplasmoza, salmonella si tot felul de alte bacterii, mai ales daca lantul frigorific este întrerupt în timpul conservarii.
Viermii anisakis si salmonella, de exemplu, sunt foarte periculosi, cauzând diaree, voma si dureri gastrice. Foarte rezistenti, acesti paraziti pier numai daca produsele care le contin sunt gatite la cel putin 70 grade sau daca sunt congelate înainte de consum.

Soia

Studii recente au aratat ca femeile gravide care au un regim exclusiv vegetarian în timpul sarcinii prezinta un risc de 5 ori mai mare de a da nastere unor baieti cu defecte ale organele sexuale, din pricina expunerii la fitoestrogenii din alimentele pe baza de soia. De asemenea, conform altor pareri, se pare ca soia ar putea cauza modificari ale comportamnetului, ale functiei imunitare sau ale nivelului de hormoni sexuali la copii. Totusi, consumul de soia nu este interzis, el trebuie doar limitat.

— Dorothyna (talk) • 6 mai 2010 08:24 • no comments