De la Portal semantic Pagini Favorite

Cum comunica bebelusul cu mama?

Copilul stie si poate sa comunice cu mama si talal, inca din perioada intrauterina, fie prin inducerea unor ganduri si sentimente acesteia, fie prin cunoscutele miscari fetale sau loviturile din burtica mamei. Putini parinti isi dau seama ca unele sentimente, ganduri, trairi sau dorinte pe care le simt in mintea si sufletul lor sunt modul prin care copilul din burtica mamei le transmite ceva. Gravidele stiu ca in parioada de graviditate le creste

intensitatea si numarul sentimentelor si trairilor, deoarece o parte din acestea sunt determinate de bebelus. Si majoritatea parintilor au observat ca fatul reactioneaza si fizic prin miscari fetale accentuate sau lovituri in burtica, cand in preajma mamei sunt anumite persoana, cand se discuta anumite probleme, etc, acestea sunt o parte din modurile cum bebelusul comunica cu parintii sai inca de dinainte de nastere.

Comunicarea continua imediat dupa nastere incepand cu primul tipat al copilului si raspunsul mamei, dezvoltandu-se pe masura ce interactiunile copilului cu mediu sau sunt tot mai frecvente. Specialistii considera ca primii 5 ani din viata sunt decisivi pentru dezvoltarea caracteristiclor de comunicare ale copilului.

Dar comunicarea nu reprezinta numai limbajul oral (vorbirea), ci si limbajul non-verbal, "limbajul corpului", cind mesajele sunt transmise prin timbrul vocii, expresivitatea fetei, pozitia corpului, gesturi. Nu se poate vorbi de o buna comunicare cu bebelusul in absenta limbajului corpului, care este esential in comunicare. La inceput, formele de comunicare non-verbale sunt simple: suras, zambet, tristete, suparare, indignare, gestica mainilor. Treptat, comunicarea non-verbala creste in complexitate pentru a putea exprima o emotie. De exemplu, pentru a exprima bucuria revederii mamei, zambetul este corelat de alte expresii ele fetei (privire ce cauta contactul vizual, accentuata de placerea revederii, marirea ochilor, destindere faciala) si gesturi ale membrelor (intinderea mainilor cu semnificatia de a fi luat in brate sau imbratisat). Aproximativ incepand cu varsta de 3 luni, mesajele nonverbale se vor completa si mai mult cu cele verbale (plansetul are mai multe variatii de tonalitate, scoate si alte sunete).

Inca de mic, copilul dezvolta abilitati de comunicare (este atent, asculta, apoi mai tarziu imita). Atentia se contureaza ca abilitate atunci cand copilul priveste pentru prima data fata mamei si apoi la persoanele ce incearca sa-i atraga atentia prin voce si miscare. Ascultarea activa se observa atunci cand bebelusul cand aude un anumit sunet, cauta sursa sunetului si isi muta privirea spre locul de unde provine sunetului, sau prin recunoasterea si reactia la auzul vocei anumitor persoane cunoscute. Capacitatea de comunicare a bebelusului se dezvolta atunci cand rolurile in comunicare se schimba alternativ (exemplu: mama imita actiunile, sunetele si gesturile copilului, iar acesta la randul sau o imita pe mama)

Cum trebuie sa va comportati in comunicarea cu bebelusul ?

• Stabiliti contactul vizual cu bebelusul inainte de a vorbi (copilul cauta contactul vizual deseori, timp de 2-3 minute) si mentineti acest contact visual in timp ce vorbiti.
• Vorbiti copilului cu cuvinte simple si clar de la o distanta mica, apoi pe masura ce creste cresteti complexittea cuvintelor
• Atingeti cu mana bebelusul in timp ce ii vorbiti, iar daca este necesar, chiar intoarceti capul acestuia spre dumneavoastra.
• Variati tonalitatea vocii si puteti uchiar sa cantata uneori
• In timp ce vorbiti si miscati capul nu uitati sa zambiti sis a adoptati o mimica corespunzatoare cu ceea ce ii
spune-ti.
• Raspundeti copilului zambetele si la gesturile de cautare de atentie, acordandu-i atentie si zambindui.
• Raspundeti la sunetele si gangurelile lui prin imitarea acestora.
• Introduceti in comunicare sunete noi si vocalize noi. Copilul le va imita. Repetati-le pe cele pe care le foloseste mai frecventciteste mai mult^[1]