De la Portal semantic Pagini Favorite

Alimentatia bebelusului

Alimentatia sugarului

In sfarsit mancare normala!

Procesul de introducere a mancarii "solide" in programul alimentar al sugarului, in paralel cu alaptarea, se numeste diversificare si trebuie sa se produca treptat. Aceasta faza reprezinta o etapa pentru formarea obisnuintelor alimentare ale sugarului, il ajuta sa-si dezvolte baza mestecatului, a inghititului si a vorbirii.

La varsta de 6 luni, sugarul este gata sa incerce mancaruri solide si sa raspunda noilor experiente culinare. Momentul potrivit va fi stabilit intotdeauna in conformitate cu recomandarile medicului, fara graba, deoarece sistemul sau digestiv, insuficient dezvoltat, este supus posibilitatii aparitiei alergiilor alimentare.

La inceput sugarul va continua sa asimileze cele mai multe componente nutritive din lapte si se va limita doar la anumite alimente din alimentatia dietetica a celor mari.

Treptat, isi va extinde gama incercarilor culinare, astfel incat pana la varsta de un an alimentatia copilului sa nu mai aiba ca baza principala laptele.

Mancarurile solide sunt introduse in alimentatia sugarului putin cate putin. Se incepe cu cateva lingurite in primele zile, pentru ca in continuare sa se renunte treptat la cate o masa de lapte, care va fi inlocuita progresiv cu crema de fructe sau cu supa de legume, apoi cu supa de carne, cu peste, ou etc. Este bine ca aceste mese noi sa fie al doilea mic-dejun sau masa de pranz si nu mese de dupa-amiaza sau de seara, deoarece pot provoca tulburari in organismul copilului.

Ce imi gatesti astazi mama?

Alimentele naturale, proaspete, acelea pe care le prepara mama, sunt cele mai sanatoase. Compozitia echilibrata si diversitatea acestora ii cultiva copilului obisnuinte alimentare sanatoase. Pregatirea atenta si gatitul igienic al mancarii protejeaza sanatatea copilului, contribuie la pastrarea substantelor nutritive din alimente si elimina posibilitatea dezvoltarii microbilor.

Hrana sugarului trebuie sa fie pasata si calduta, deoarece acesta nu stie inca sa mestece iar lingurita este ceva nou pentru el.

Pe masura ce capacitatea de masticatie a copilului se dezvolta, zdrobirea alimentelor se poate face cu furculita sau cu discul gros de la masina de tocat.

Fiecare aliment nou produce schimbari in organismul sugarului. Acesta poate prezenta diaree, indispozitie sau eruptii pe piele.
Parintii trebuie sa urmareasca reactiile sugarului in primele 24 de ore. Simptomele severe semnifica de obicei, faptul ca sugarul nu accepta deocamdata noul aliment.

Ce nu trebuie sa mananc

Pana cand copilul va implini varsta de 4 ani evitati mirodeniile, condimentele, grasimile animale, alimentele prelucrate (salam, jambon, s.a.). Nepotrivite sunt, de asemenea, si alimentele dure precum semintele, pentru ca acestea pot sa-i ramana in gat sa sa-l inece; i le puteti da doar fin macinate.

Evitati ceaiul, cofeina (din compozitia ciocolatei), bauturile acidulate, pentru ca toate acestea pot determina probleme de digestie si, in plus, impiedica sugarul sa doarma.

Sarea ingreuneaza activitatea rinichilor copilului, folosirea exagerata a acesteia putand sa conduca mai tarziu la aparitia hipertensiunii arteriale. Pana la implinirea varstei de un an, rinichii sugarului nu sunt capabili sa elimine in mod normal sarea. Atat timp cat copilul nu-i cunoaste gustul, mancarea nesarata nu este o probleme entru el. De altfel, toate toate sarurile minerale de care are nevoie organismul copilului pot fi luate din alimentele obisnuite.

Atentie si la zahar! Fructele coapte sunt bogate in fructoza, care le face suficient de dulci. Surplusul de zahar are ca rezultat obisnuirea sugarului cu gusturile foarte dulci, fapt care mareste posibilitatea de a deveni obez, de a fi predispus la carii dentare sau chiar la diabet. Daca doriti sa dati unui aliment un gust mai dulce, folositi fructe pasate (in iaurt, de exemplu).

O lingurita de ulei este tot ceea ce poate fi mai bun si nu trebuie sa lipseasca din supe. Alegeti pentru sugar uleiurile de masline, de floarea soarelui sau de porumb "virgine" (rezultatul primei presari, fara rafinare).

Creme - supe

Primele alimente solide, cele mai potrivite pentru copii, sunt cremele si supele. Nu necesita mestecare, sunt usor digerabile si prepararea lor nu presupune un efort deosebit.mai multe detalii^[1]

Sugarul poate consuma aproape toate fructele. Totusi nu-i dati banane, capsuni, zmeura, kiwi pana la 8-9 luni (sunt alergizante!).

Pepenele galben, este de obicei, greu digerabil pentru stomacul lui atat de sensibil, iar gustul pepenelui verde ii este foarte rar pe plac.

Pasati fructele pe care la dati copilului.

Cartoful reprezinta elementul de baza in supa de legume. Legumele trebuie foarte bine spalate. Se fierb intr-un vas care se inchide bine pentru a nu-si pierde componentele nutritive. Nu uitati frunzele verzi: spanac, loboda, telina, patrunjel etc.
Pentru supa de carne, alegerea carnii potrivite este importanta. Nu trebuie sa contina fibre, grasime, pielite si nervuri.

Pestele, mai ales cel alb, este un aliment foarte sanatos. Este insa nevoie de multa atentie la curatarea lui.

Gatiti legumele in coaja, daca este posibil, pentru a pastra cat mai multe vitamine. Daca doriti ca supa sa fie mai concentrata, adaugati cartofi, fara a exagera.
mai mult^[2]

"Echipamentul" pentru masa

O lingurita de plastic, speciala pentru sugari, un bol si o barbita pentru captuseala impermeabila sunt primele ustensile necesare sugarului in lumea gusturilor "solide", iar scaunelul special de masa este locul ideal. Pe piata exista scaunele pliante foarte practice care se transporta usor si se adapteaza in conditii de siguranta la orice masa.
Paharele de plastic, cu capac special, care inlesnesc bautul si impiedica varsarea lichidului, sunt cea mai buna solutie.
Aceste vase nu au nevoie de sterilizare, ci numai de o spalare atenta,de clatire cu apa curata si de uscare completa.
Aparatul de tocat electric paseaza simplu si rapid alimentele pentru primele saptamani de alimentatie diversificata. Mai tarziu alimentele pot fi zdrobite cu furculita.

Vreau sa mananc cu lingurita

Una dintre primele obisnuinte ale celor mari, pe care incepe sa o adopte sugarul, este sa manance cu lingurita. Hranirea cu lingurita este un proces care cere rabdare si tact.

Puneti lingurita intre buzele sugarului si, daca refuza sa deschida gura, nu incercati sa il determinati sa o faca. Daca mancarea aluneca in partea din spate a limbii, se poate ineca.

Daca sugarul refuza sa manance cu lingurita, puneti mancare in varful degetului dumneavoastra si lasati-l sa suga. Daca tot nu vrea sa manance, probabil ca nu este de acord cu reteta dumneavoastra. Incercati sa introduceti alta data mancarea respectiva.

Dupa fiecare masa, putina apa ii va curata gurita.

Atmosfera placuta, mediul ambiental frumos, buna dumneavoastra dispozitie, fara izbucniri si vociferari, determina ca si copilul sa fie mai ingaduitor. Nu intrerupeti masa ca sa va ocupati de altceva.

Mananc cu mama si cu tata!

Participarea copiilor la masa familiei este importanta, deoarece il aseaza in randul membrilor activi ai familiei, fiind tratat ca "egal". In momentul in care va revendica lingurita, va fi gata sa participe la masa in familie.
Cand copilul a crescut si este in masura sa manance o mare varietate de alimente, nu mai exista nici un motiv sa dedicati timp si efort ca sa gatiti in mod special pentru el, bineinteles cu conditia ca mancarea sa fie corespunzatoare. Copilul invata si trebuie sa invete sa manance de toate. Desigur, ca fiecare de altfel, va avea preferintele lui de gust si mancaruri favorite, este necesar sa primeasca toate componentele nutritive si vitaminele necesare. Aceasta este, de altfel, prioritatea principala in alegerea regimului sau.

Copiii cu o greutate exagerata

Obisnuintele alimenatre gresite sunt in principal rezultatul lipsei de informare a parintilor; exista insa si factorul ereditar.
O parte de raspundere o au, de asemenea, bunicul si bunica, adeseori greu de convins ca dulciurile si bunatatile culinare nu trebuie incluse in regimul dietetic zilnic. Cel mai important factor este insa modul de alimentatie al parintilor, care este adoptat de copil; de aceea ei vor trebui sa-si formeze obisnuinte alimentare corecte.

Pentru sugarul care a luat prea mult in greutate, pediatrii recomanda scaderea cantitatii de piureuri si creme, care aduc multe calorii, si inlocuirea acestora cu cantitati mai mari de lapte. Scopul este limitarea senzatiei de foame si evitarea aglomerarii surplusului de grasime. Cateva sfaturi utile in aceasta directie:

Consumul de zahar rafinat este unul din principalele motive ale obezitatii copilului. Eliminati asadar zaharul din lapte sau din piureurile din fructe, dulciurile si produsele cu substituenti ai zaharului.

Limitati, fara sa eliminati complet, pastele fainoase, painea si sosurile. Preparati diverse mancaruri usoare, fara multe calorii.
In cazul in care copilul continua sa spuna ca ii este foame, chiar dupa ce numarul de calorii necesare a fost asigurat, oferiti-i un fruct sau un pahar cu lapte.

Nu il certati cand cere ceva interzis. Propuneti-i o alta solutie.

Una dintre activitatile indragite de copil este sa mestece mereu ceva. El se ocupa cu placere de o bucata de paine sau de un morcov, ceea ce duce la reducerea rezistentei de foame si la eviatrea surplusului de calorii.
Incercati sa nu va manifestati slabiciunile alimentare in fata copilului dumneavoastra "chips" sau alte "bunatati". O jucarie sau o poveste sunt daruri mai bune si mai folositoare.

Iti spun: nu imi este foame!

Alimentatia corecta inseamna diversitate de alimente corespunzatoare, in cantitati potrivite. Copilul trebuie sa mamance in cantitati mici, de multe ori pe zi, alimente cuprinzand toate elementele nutritive necesare, asigurandu-i-se astfel nevoile nutritionale.
Unii sugari sunt dificili la mancare. Este clasica imaginea mamei sau a bunicii care indeamna copilul sau il alearga cu lingurita, tactica cu care copilul se deprinde foarte repede. O metoda eficienta este prezentarea mai atenta a mesei si diferite artificii care o fac mai atragatoare. O fata de masa frumos colorata, o farfurie decorata in culori vii si cu fantezie reduc atitudinile refractare ale copilului.
citeste mai mult^[3]

Este laptele mamei cea mai buna hrană?

Laptele uman este într-adevăr cel mai bun aliment pentru nou-născut si sugar. Laptele mamei furnizează toate substanțele nutritive în cantitățile si proporțiile ideale. De fapt, laptele fiecărei specii de mamifer este astfel conceput încât să satisfacă necesitățile nutritive ale speciei respective.

Laptele uman conține mai putine proteine si minerale decât laptele de vacă pentru că sugarul creste mai lent decât vitelul. Mai mult decât atât, amestecul de aminoacizi din laptele uman este diferit de cel din laptele de vacă. Din punct de vedere cantitativ, laptele uman contine tot atâta grăsime ca si laptele de vacă, dar tipurile de acizi grasi si celelalte componente lipidice sunt diferite. Se crede că aceste diferente sunt importante pentru dezvoltarea sugarului.

De asemenea, laptele de sân contine substante care îl fac mai usor digerabil, precum si alti compusi care cresc mult capacitatea de utilizare a unor substante importante fată de alte tipuri de lapte sau înlocuitori. De exemplu, fierul este prezent în cantităti modeste în laptele uman, dar este de multe ori mai utilizabil decât fierul din formulele pe bază de lapte de vacă sau lapte de soia. Consecinta acestei diferente este că producătorii de formule adaugă mai mult fier pentru a se asigura absorbtia aceleiasi cantităti de care beneficiază sugarul alăptat la sân.

Ce factori protectori contine laptele uman?

Multi din factorii care contribuie la protejarea sugarului împotriva bolilor se găsesc în laptele uman. Acest lapte mai contine si alti compusi care ajută la dezvoltarea sistemului imunitar si gastro-intestinal al bebelusului. Pe lângă aceasta, sugarul alăptat la sân are un risc mai redus de alergii. In plus, laptele uman contine enzime, hormoni si substante asemănătoare hormonilor. Se consideră că toate acestea sunt utile pentru sugar.

Laptele uman furnizează substantele nutritive corespunzătoare în cantitătile corespunzătoare, în conditii igienice si la temperatura ideală. In plus, mama care alăptează beneficiază prin aceasta de ocazia ideală de a stabili o relatie apropiată cu micutul ei. Laptele uman este cel mai bun aliment pentru nou-născutii sănătosi, născuti la termen. Si copiii născuti prematur beneficiază de laptele mamei lor, dar uneori au nevoie de sprijin nutritional suplimentar.

Alăptatul este benefic si pentru mamă. El ajută la tinerea sub control a pierderilor materne de sânge si o ajută să-si recapete greutatea de dinainte de a rămâne însărcinată. Date recente sugerează că alăptatul reduce si riscul de cancer mamar. Alăptatul la sân poate fi foarte convenabil, desi la început proaspăta mamă poate crede că acesta este singurul lucru pe care-l face. Mamele au nevoie de un sprijin special în această perioadă, întrucât capacitatea mamei de a produce lapte si de a-l face disponibil pentru sugar poate fi afectată de ceea ce se petrece în jurul ei.

Niste hormoni speciali fac posibilă producerea laptelui si apoi punerea lui la dispozitia sugarului. Prolactina este hormonul care controlează producerea laptelui. Oxitocina determină ejectia laptelui din glanda mamară pentru a putea fi folosit de sugar; acest proces este numit "reflexul de secretie a laptelui." Ambele procese sunt stimulate de supt. Acesta este unul din motivele pentru care este foarte important ca nou-născutul să fie pus la sân cât mai des. Reflexul de coborâre a laptelui este foarte sensibil. El poate fi influentat negativ de stres, lipsa de odihnă si chiar de impresia mamei că sugarul nu primeste suficient lapte, ceea ce afectează succesul alăptării.

Sugarilor alăptati la sân li se face foame mai repede decât celor alimentati cu formule din cauză că laptele uman este foarte digerabil. De fapt, hrănirea frecventă, la cerere, este unul din cele mai bune lucruri pe care o mamă le poate face pentru a fi sigură de succesul alăptării. După un timp relativ scurt sugarul îsi va stabili un orar regulat al mesei, iar cererea de hrană între mese va scădea.

Mamele care alăptează au nevoie de un aport energetic si nutritiv mai mare decât în timpul sarcinii. Aceste nevoi suplimentare pot fi satisfăcute de o dietă vegetariană bine planificată. Unele substante nutritive prezintă un interes special în acest context.

Cât de importantă este vitamina B12 pentru mamă?

S-au constatat carente de vitamina B12 la sugari hrăniti exclusiv cu lapte uman de la mame total vegetariene (vegane). Există indicii care sugerează că vitamina B12 nu este transferată în lapte din depozitele mamei dacă mama nu consumă deloc această vitamină. In majoritatea cazurilor, sugarii si-au revenit după administrarea vitaminei, dar rapoarte recente sugerează că refacerea nu a fost completă în toate cazurile. Unii copii si adolescenti au rămas cu sechele permanente. Aceste rapoarte subliniază importanta asigurării unui aport dietetic adecvat din această vitamină importantă atât pentru femeile însărcinate sau care alăptează, cât si pentru sugarii si copiii aflati în crestere. Dat fiind faptul că sursa obisnuită de vitamina B12 sunt produsele de origine animală (inclusiv lactatele si ouăle), persoanele care nu consumă astfel de produse trebuie să găsească o altă sursă de încredere. Aceasta poate fi reprezentată de lapte de soia sau cereale îmbogătite cu vitamina B12, sau un supliment vitaminic (ciancobalamină).

Există si alte substante nutritive importante pentru mamă?

Mamele care alăptează trebuie să se asigure că în dieta lor există surse bogate de calciu pentru a preveni pierderea acestui valoros element din oase. Apoi, pentru ca organismul lor să poată folosi în modul cel mai eficient calciul, ele trebuie să beneficieze regulat de o expunere corespunzătoare la soare, sau dacă acest lucru nu este posibil, să consume alimente îmbogătite cu vitamina D. De asemenea, ele trebuie să aibă grijă să consume din belsug fructe, verdeturi si legume în fiecare zi, pentru a-si asigura necesarul din celelalte vitamine si elemente minerale, si să bea cantităti adecvate de apă.

Atât medicamentele eliberate fără rețetă cât si cele cu rețetă trec în laptele matern si sunt astfel consumate de sugar. Mamele care alăptează si care trebuie să ia medicamente trebuie să consulte medicul pentru a găsi soluția cea mai potrivită pentru situația lor particulară.

Dacă o mamă nu poate alăpta, ce are de făcut?

Sugarul care nu este alăptat trebuie alimentat cu o formulă comercială de lapte pentru sugari. Aceasta poate fi fie din lapte de vacă, fie din lapte de soia. Există si alte formule speciale, care satisfac nevoi speciale. Producătorii prelucrează laptele de vacă sau boabele de soia pentru a realiza formule adecvate nevoilor sugarilor. Se face ajustarea continutului de proteine, glucide, grăsimi, vitamine si alte substante. Procesul acesta este practic fără sfârsit, si pe măsură ce se află lucruri noi despre proprietătile laptelui uman, formulele pentru sugari sunt si ele modificate.

Unele formule se pot folosi ca atare; altele trebuie să fie diluate. Dacă se foloseste o formulă, trebuie respectate cu exactitate instructiunile producătorului. Diluarea exagerată sau insuficientă a unei formule poate avea consecinte serioase. Trebuie avut grijă ca apa folosită să fie pură, iar ustensilele să fie curate. “Formulele de casă” sau băuturile obtinute din seminte sau nuci nu sunt adecvate pentru sugari.

Când se poate introduce laptele integral de vacă?

Laptele integral de vacă poate fi introdus după împlinirea unui an de viată. Mai devreme de această dată este nepotrivit. Laptele de vacă cu continut redus de grăsime sau degresat (smântânit) nu contine suficiente calorii si grăsimi si nu trebuie dat copiilor mai mici de doi ani.

Copiii mici au nevoi energetice mari dar stomacul lor este încă mic. Laptele degresat si/sau alimentele voluminoase, cu densitate nutritivă mică, limitează cantitatea de grăsime pe care copilul o poate consuma; el se satură mai repede decât ar trebui din cauza volumului mare al hranei. La copiii hrăniti cu alimente cu continut redus de grăsimi s­-a constatat întârzierea cresterii. Trebuie să ne amintim că nevoile nutritive si energetice ale celor mici sunt diferite de ale adultilor, si că recomandările pentru adulti nu sunt întotdeauna valabile si pentru copii mici.

Când se pot introduce alimentele solide?

La vârsta de 4-6 luni bebelusii îsi pot tine singuri capul când stau în sezut si se pot întoarce într-o parte dacă nu mai doresc mâncare. Dau semne de interes atunci când ceilalti mănâncă si deschid gura atunci când li se oferă ceva de mâncare. Aceasta este si vârsta la care procesele digestive sunt pregătite să asimileze si altceva în afară de lapte. Toate acestea arată că a venit timpul pentru diversificarea alimentatiei.

Alimentele noi trebuie introduse câte unul odată. Se începe cu cereale pasate (orez, orz, ovăz, etc.). Urmează apoi fructele, zarzavaturile si legumele. La opt luni se pot introduce leguminoase (fasole, soia, linte, mazăre, etc.) bine fierte, pasate. In timp, bebelusul trebuie să facă cunostintă cu multe feluri diferite de alimente. Se pot folosi atât alimente gătite în casă, cât si produse comerciale pentru bebelusi.

Alimentele solide nu se vor administra din sticle cu biberon cu gaură lărgită. Folosirea lingurii îl va ajuta pe cel mic să-si dezvolte deprinderea de a mânca. Nu se vor adăuga în hrana bebelusilor sare, zahăr sau alti îndulcitori. Mierea si siropul de porumb pot provoca botulism la sugari si nu se vor folosi înainte de împlinirea unui an de viată. Această toxi-infectie alimentară poate fi fatală.

Apa, sucurile sau formulele de lapte pentru sugari pot fi introduse începând cu aceeasi perioadă în care se introduce hrana solidă. Înainte de aceasta, sugarul alăptat nu are nevoie, în general, de apă sau suc. Nu se va lăsa sugarul să adoarmă cu biberonul cu suc, formulă sau alt lichid dulce în gură. Aceasta poate cauza carii dentare serioase.

Se va avea o grijă deosebită pentru a se evita înecarea. Alimentele solide mici, cum sunt smochinele, nucile, floricelele de porumb, bucătile de măr sau de cârnăciori pot sufoca sugarul prin blocarea căilor respiratorii. Asemenea alimente nu trebuie date mai înainte ca cel mic să fi învătat să mestece cum trebuie. Copiii mici vor fi pusi să stea pe scaun atunci când mănâncă sau beau si nu trebuie lăsati singuri când mănâncă.

Hrănirea copiilor si urmărirea dezvoltării si cresterii lor este o experientă încântătoare si dătătoare de satisfactie. Cei care-i îngrijesc au ocazia de a fi modele si de a influenta formarea deprinderilor legate de alimentatie, punând astfel bazele unor practici sănătoase care vor fi de folos pentru toată viata.

Ce recomandă Consiliul de nutritie?

Alăptarea la sân rămâne si astăzi, după atâtea secole, cea mai importantă resursă naturală de hrănire a sugarilor. Ea este adecvată din punct de vedere nutritional si are un efect pozitiv si asupra mediului înconjurător. Alăptarea este plină de beneficii atât pentru mamă, cât si pentru sugar. Ea poate fi o experientă foarte fericită, fiind în acelasi timp mijlocul ideal de a oferi celui mic substantele nutritive necesare si factorii protectori atât de importanti care scad riscul de îmbolnăvire si de moarte. Consiliul de nutritie al Conferintei Generale a adventistilor de ziua a saptea consideră că această metodă de alimentare a sugarilor a fost concepută de Creator pentru subzistenta celor mici si sprijină alăptarea la sân ori de câte ori este posibilă.

Academia Americană de Pediatrie si multe alte institutii prestigioase de profil recomandă ca sugarii să fie hrăniti exclusiv cu lapte matern pe parcursul primelor patru până la sase luni de viată. După aceea se vor introduce si alte alimente pentru a satisface nevoile crescânde de substante nutritive ale sugarului. De asemenea, se recomandă ca alăptarea să continue pe tot parcursul primului an de viată, sau chiar mai mult. Dacă ea este întreruptă în timpul primelor 12 luni, se recomandă introducerea unei formule pentru sugari îmbogătită cu fier. http://www.vegetarian-nutrition.info/positions/romanian/alimentatia-sugarului.php

Orezul in alimentatia sugarului

Orezul se numara printre alimentele pe care bebelusii le mananca inca din primele luni de diversificare datorita faptului ca ofera elementele nutritive esentiale de care organismul are nevoie.

Orezul poate fi introdus in alimentatia sugarului incepand cu varsta de 4-6 luni, dar este de preferat ca introducerea acestuia sa se faca mai aproape de 6 luni. Cea mai buna alegere este la masa de seara a bebelusului, in jurul orelor 17 - 18 intrucat ii asigura o masa satioasa si un somn linistit. Orezul poate fi dat sugarului sub forma de cereale instant in diverse combinatii cu fructe sau legume si faina de orez. Se prepara cu apa fiarta si racita, cu lapte formula sau chiar cu lapte matern. Cerealele se introduc in alimentatia sugarului la inceput in cantitate foarte mica (o masura sau o lingurita), amestecata cu lapte si se creste cantitatea gradat. Faina de orez poate fi asociata cu piureul de fructe, piureul de legume, iaurt sau lapte.

Ce contine orezul

Orezul contine elemente esentiale pentru organism, elemente nutritive, datorita carora acest aliment nu trebuie sa lipseasca din alimentatia sugrailor. Astfel orezul contine proteine, cu valoare biologica mare, datorita continutului crescut de aminoacizi esentiali.

Acestea sunt hipoalergenice deoarece nu contin gliadina si gluteina, responsabile de intoleranta la gluten. In plus, este bogat in glucide, reprezentate de amidon si celuloza.

Datorita amidonului si continutului scazut de lipide, orezul este usor digerabil si cu o toleranta digestiva buna. Orezul mai contine si sodiu, in cantitate redusa, potasiu in cantitate crescuta, magneziu si fier, elemente esentiale cresterii corespunzatoare si functionarii organismului bebelusului tau.

Avantaje. Folosirea orezului in alimentatia sugarului in prima parte a diversificarii ofera avantajul unei mese consistente. Orezul este totodata este o alternativa la cerealele care contin gluten si in privinta carora, din acest motiv, se recomanda prudenta in primul an de viata.

Dezavantaje. In momentul diversificarii alimentatiei, multe mamici se lovesc de refuzul bebelusilor de a accepta noile consistente ale alimentelor. De aceea, este bine ca fiecare aliment sa se introduca gradat, in cantitati mici si sa se inceapa cu alimente cu consistenta apropiata de cea a laptelui pe care l-a mancat bebe pana in acel moment. mai mult^[4]

Sfaturi

Cu totii stim ca cea mai buna hrana pentru un sugar este desigur reprezentata de laptele matern. Sugarii hraniti la san se dezvolta mult mai bine si sunt mult mai rezistenti la agresiunile microbiene.

Ratia alimentara a sugarului trebuie sa satisfaca toate nevoile energetice si in factori nutritivi necesare intretinerii, dezvoltarii si cresterii sugarului. Nevoile energetice in primul an de viata sunt evaluate dupa cum urmeaza :

- in primul trimestru: 110—100cal./kgc/zi;

- in trimestrul al II-lea: 100—90 cal./kgc/zi;

- in trimestrul al III-lea: 90—80 cal./kgc/zi ;

- in trimestrul al IV-lea: 80—70 cal./kgc/zi.

Nevoia de proteine intre 0—1ani este de 2—3 g/kgc/zi la sugarul alimentat natural si de 3—4 g/kgc/zi la cel alimentat artificial. Nevoia de lipide este de 5-6 g/kgc/zi la sugarul alimentat natural, si de 6 g/kgc/zi la cel alimentat artificial. Nevoia de glucide este de 10—12 g/kgc/zi la sugarul alimentat natural si de 12 g/kgc/zi la cel alimentat artificial. Nevoia de lichide este evaluata la 150—200 ml/kgc/zi in primele saptamini, 120—130 ml/kgc/zi la 6 luni si 90—100 ml/kgc/zi la 1 an.

In primele 12—24 de ore de la nastere nou-nascutul va primi apa fiarta si racita (eventual zaharata 5%), administrata cu lingurita in ritm de 2—3 lingurite la 2—3 ore. Abia dupa acest interval este pus la san.

Inca din primele zile dupa nastere glanda mamara secreta un lapte cu anumite caracteristici, numit colostru. Din ziua a 2—3-a colostrul se transforma treptat in lapte definitiv iar in ziua a 4—7, transformarea este completa. Primul supt se face cu dificultate, de aceea cere mai multa rabdare din partea mamei.

Copilul va fi lasat cca. 2 minute la fiecare san in prima zi, apoi se va creste progresiv durata suptului la 3, 4, 5 minute.

Din ziua a 6-a alaptarea va dura 15 minute in total, iar la sfirsitul primei saptamani, 20 de minute. Nu este recomandabil sa se prelungeasca durata suptului mai mult de atat. Intervalul dintre supturi va fi de 2—31/2 ore, cu sau fara supturi suplimentare noaptea (la orele 7, 9, 12, 15, 18, 21 si eventual 24). In primele 10—13 zile, sugarul va fi pus la ambii sani la fiecare supt, apoi se va da un san la o masa, pentru ca astfel primeste un lapte mai hranitor, care se secreta mai catre sfirsitul suptului.

Sanul va fi golit dupa fiecare supt pentru a stimula secretia glandelor mamare. Dupa supt sugarul trebuie ridicat in pozitie verticala si batut usor pe spate, ca sa elimine aerul inghitit in timpul suptului. Este deosebit de important sa se administreze pranzurile la ore fixe pentru a influenta favorabil functia digestiva si elaborarea reflexelor secretorii.

In ceea ce priveste aprecierea ratiei de lapte la sugarul hranit la san, se considera ca in primele 3 luni acesta trebuie sa suga zilnic o cantitate de lapte egala cu 1/5 din greutatea sa, pana la 4 luni cca. 1/6 din greutatea sa si intre 4—6 luni cca. 1/7 din greutatea sa. In cazul cand mama nu are lapte suficient, se va trece la alimentatia mixta, adica la completarea alimentatiei la san cu lapte de vaca sau lapte praf.

Laptele strain se administreaza fie in completarea suptului la fiecare masa (metoda complementara), fie inlocuind total un supt (metoda alternativa). Cea de a doua metoda lasa mai ales mamelor angajate in campul muncii mai mult timp intre mesele sugarului.

In cazul cand mama nu are lapte sau cand se contraindica alaptarea, se recurge la alimentatia artificiala cu lapte de vaca proaspat sau praf. Dintre preparatele de lapte utilizate mai des in alimentatia sugarului fac parte : laptele de vaca — are in componenta aceiasi factori nutritivi ca si laptele de mama, dar in proportii diferite. Ca sa capete o compozitie cat mai asemanatoare laptelui de femeie, sunt necesare unede modificari (diluare, zaharare).

In prima luna diluarea este de 1/2, in luna a 2-a de 2/3, in luna a 3-a de 3/4. Din luna a 4-a, copilul poate suporta laptele integral nediluat. Lichidul folosit pentru diluarea laptelui poate fi apa fiarta si racita, supa de morcov. Laptele de vaca se va fierbe in clocot cel putin 5—10 minute. Nu se considera fiert laptele cand se umfla, cand se ridica pojghita ; in acel moment temperatura sa este sub temperatura de fierbere.

Dupa fierbere, laptele se raceste brusc si se pastreaza la rece in vas acoperit. Vasul in care se fierbe laptele pentru copil va fi folosit numai in acest- scop.

Laptele se poate prepara inainte de fiecare masa sau o data pentru toata ziua. In ultimul caz, laptele pentru fiecare masa se va pune in cate un biberon, care se va acoperi cu un dop de cauciuc, tifon sau tetina neperforata asezata cu varful inauntru si se va pastra la rece in frigider. Inainte de fiecare masa biberonul cu lapte va fi introdus intr-un vas cu apa calda. Dupa folosire, biberoanele vor fi imediat spalate.

Inainte de prima intrebuintare tetina va fi gaurita cu un ac inrosit, apoi se va fierbe ; dupa fiecare utilizare se spala si se pastreaza sub pahar. Se fierbe cel putin o data pe zi. La hranirea sugarului cu biberonul, sticla se va tine in asa fel incat gatul ei si tetina sa fie tot timpul pline cu lapte pentru ca sugarul sa nu inghita aer.

De la 2 luni, sugarii primesc sucuri de fructe (mere, piersici, portocale, lamii, afine, cirese etc.) si de legume (morcovi, rosii etc.). Se incepe cu o jumatate de lingurita si se creste progresiv, in functie de toleranta, la 6—10 lingurite pe zi. Acestea completeaza aportul de vitamine, stiut fiind ca laptele este sarac in unele vitamine (vitamina C).

De la 3 luni laptele matern nu mai satisface in mod optim nevoile nutritive ale copilului, pe de o parte pentru ca scade valoarea nutritiva a secretiei lactate si pe de alta parte, pentru ca se maresc nevoile nutritive ale copilului. De aceea se impune diversificarea alimentatiei, adica introducerea altor alimente in afara de lapte. Ordinea introducerii este urmatoarea: supe de legume, pireu de legume, merele rase, carnea, supa de carne degresata, fainosul cu lapte, branza de vaci, galbenusul de ou, iaurtul, frisca, smantana.

Practic se va proceda astfel: la varsta de 3 luni se inlocuiesc cca. 20 g din laptele de la masa de pranz cu aceeasi cantitate de supa de legume strecurata, la care se adauga 3—5% fainos (faina de orez, zeamil, gris) si 1—2% ulei de germene de porumb. Treptat, in cursul unei saptamani se va inlocui intreaga masa de la ora 14 cu cca. 170 ml din supa de legume astfel preparata.

La copiii cu greutate mai mare de 5 kg, de la 3—31/2 luni se vor da 5 mese pe zi. De la varsta de 3 1/2 luni se va introduce si pireul de legume preparat cu putin unt, la inceput numai o lingurita, apoi crescand treptat la cca. 50 g. Se va amesteca in supa sau se va da separat cu lingurita ca felul II la aceeasi masa pregatind in felul acesta copilul pentru modul de alimentare de mai tarziu.

Intre 31/2—4 luni se poate introduce carnea de pasare slaba tocata fin si amestecata cu supa sau pireul de legume, cate o lingurita de 2—3 ori pe saptamana.

De la 4 luni i se va inlocui masa de lapte de la ora 10 cu mere rase, pireu de mere (produs special pentru copii si care il gasim la supermarket), pireu de piersici sau de banane in amestec cu fiertura de orez 5% sau cu mucilagiu de orez. De la aceasta varsta laptele se va da nediluat.

Se dau de asemenea sucuri de fructe si de legume. La 41/2 luni se inlocuieste treptat a treia masa de lapte cu fainos cu lapte 5% ; fainosul poate fi faina de orez, zeamilul, iar de la 51/2—6 luni grisul. In supermarket se gasesc diverse tipuri de produse de cereale cu indicatii speciale pentru alimentatia sugarului (0—1 ani).

Fainosul cu lapte va constitui masa de la ora 18 sau cea de la ora 21, considerand ca ar tine mai bine de foame in cursul pauzei alimentare din timpul noptii. Concentratia fainosului va fi la inceput de 2%, apoi se va creste treptat la 5, 7, 10%. Totodata se va respecta timpul de fierbere a diferitelor tipuri de fainos, pentru ca altfel pot aparea tulburari digestive (diaree, colici, varsaturi).

De la 41/2—5 luni se introduce treptat supa de carne, la inceput de pasare, apoi si de vita sau de oase, degresata. Aceasta se va da de cca. 2—3 ori pe saptamana, alternand cu supa de legume de la pranz.

De la 5 luni se va introduce branza de vaci proaspata, cate o lingurita la inceput, apoi se va creste treptat pana la 20— 30g ; va fi adauga in pireul de legume sau in merele rase.

De la 5—5 1/2 luni, sugarului i se poate da galbenusul de ou fiert tare (cca. 10 minute). Se va incepe cu un sfert, apoi se va creste cantitatea la o jumatate si in sfarsit la un galbenus intreg, care se va ingloba in pireul de legume (cartofi) de la masa de pranz, de 2—3 ori pe saptamana alternand cu carnea si branza de vaci.

De la 6 luni se poate da copilului iaurt proaspat ; se poate prepara in casa din lapte fiert cu adaos de maia (1—2 lingurite de iaurt preparat in ziua precedenta) si lasat cca. 12—18 ore sa se inchege. Se adauga zahar 5—8% si biscuiti in aceeasi proportie. Se va da la masa de la ora 18, alternativ cu fainosul cu lapte (gris sau orez pasat).

Intre 6—7 luni se vor introduce chiselurile de fructe, crema zeamil, crema fosfarin cu sirop de fructe. La 8—9 luni se vor da perisoare de carne, sunca slaba, borsuri, supe false, galuste de gris in supa, paine alba, budinca de legume sau de fainoase, crema caramel, mamaliguta pripita cu galbenus de ou si unt sau branza de vaci si smantana. La aceasta varsta copiii alimentati la san vor fi intarcati. Este contraindicata alaptarea peste varsta de un an.

Intre 10—12 luni, alimentatia copilului se va imbogati treptat cu carne tocata de vita, fiarta bine, creier, ficat, alternand cu branza de vaci si galbenus la pranz, supe de zdrente, taitei cu carne, budinca de spanac cu ou sau cu carne, iofea cu branza de vaci, tocanita cu sos alb, sufleuri, prajituri de casa din aluat fraged, compoturi, papanasi fierti s.a.

Incepand din luna a 6-a, orele de masa vor fi aceleasi ca si pentru copiii peste un an (orele;7. 10, 12,30, 17, 20,30). Ca reguli importante in cursul diversificarii alimentatiei mentionam: orice aliment nou se va introduce numai in perioada cand sugarul este complet sanatos; introducerea oricarui aliment se va face in cantitati mici, progresiv, adiminstrate numai cu lingurita, tatonand toleranta digestiva a sugarului; nu se vor introduce doua alimente noi in aceeasi zi ; se va pastra distanta de 3—5 zile intre introducerea a doua alimente noi; la primele semne de tulburari digestive se va suprima alimentul nou introdus, care nu se va mai readministra decat odata cu normalizarea tranzitului digestiv.

In afara de cele mentionate referitor la stabilirea timpului de alimentatie, a ratiei alimentare, a numarului de mese, a succesiunii diverselor alimente in cursul diversificarii, este absolut necesar sa se tina seama si de particularitatile individuale de raspuns ale sugarului. Astfel, alimentatia se poate diversifica la unii copii incepand de la 2—3 luni, la altii numai de la 3—4 luni iar la copiii care suporta greu supa de legume si fructele se poate incepe diversificarea cu fainosul cu lapte de la varsta de 3—4 luni.

Aceste sugestii sunt prezentate de noi doar informativ, pentru orice situatie reala este obligatoriu sa va adresati medicului pediatru, singurul care va poate prescrie o alimentatie corecta pentru fiecare copil si care va monitoriza clinic evolutia acestuia. mai mult^[5]