Cum vad bebelusii

• Prin ochii deschisi, patrund informatiile continuu si direct, iar prin nervul optic, acestea ajung la creierul nostru.
• Ochiul este precum un aparat de fotografiat, in spatele lui aflandu-se un sistem de lentile care focalizeaza razele de lumina intr-un punct.
  • Reglat normal, el face de la distanta fotografii clare fara a fi necesara o reglare.
  • Atunci cand obiectul se apropie, reglarea devine necesara; aceasta se numeste acomodare.
• Irisul se comporta precum diafragma aparatului de fotografiat, regland cantitatea de lumina care patrunde in fundul ochiului
• iar retina (membrana nervoasa) joaca rolul filmului, fixand imaginea.
• Dupa calculele cercetatorilor, 80% din amintirile pe care le avem sunt inregistrate prin vedere.
• Ochiul are rolul de a ne furniza informatii , sub forma unor imagini colorate, despre adancimea, distanta si miscarea obiectelor.
• Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne înconjoara. Prin ochi primim, asadar, cele mai multe informaţii despre lumea exterioara, iar daca doua treimi din senzatiile noastre sunt vizuale, atunci ochiul este, fara indoiala, cel mai impresionat izvor de informatii.
• Cand ai fost insarcinata, iar dezvoltarea fatului ti-a fost monitorizata la ecograf, probabil ca specialistul ti-a atras atentia asupra ochilor fatului. Intr-adevar, la ecograf se disting ochii, chiar foarte devreme, caci acestia sunt printre primele organe ce se formeaza. Prin diferite teste, medicii au remarcat ca fatul raspunde stimularii luminoase, lumina difuzata ce patrunde prin toate straturile din pantecele mamei.
• Bebelusii se trezesc la nastere intr-o lume pe care n-o cunosc. Ei vad inca de la nastere, dar mijloacele de explorare se dezvolta treptat, odata cu inaintarea in varsta.
• Ca sa intelegi o parte din lumea pe care o vede puiul tau, iti voi prezenta, in cele ce urmeaza, cum te vede bebelusul tau de la nastere si pana la varsta de un an.

Nou-nascutul

• La inceput, vederea bebelusului este de 0,5/10. Cu toate ca, din punct de vedere fizic, ochii unui nou-nascut sunt capabili sa vada perfect, el nu poate sa focalizeze imaginea la mai mult de 20 cm distanta. Aceasta este, de altfel, si distanta aproximativa intre fata lui si a mamei in timpul alaptatului.
  • De ce? Pentru ca nou-nascutul nu stie inca sa-si acomodeze privirea cu distanta. Deoarece ochii lui nu se pot inca adapta distantelor, vede in ceata si nu percepe nici relieful, nici culorile. Vederea lui este neclara si lumina puternica il deranjeaza, motiv care-l face sa clipeasca des.
• Practic, nou-nascutul vede numai in alb si negru si distinge mai bine contrastele.
• Nou-nascutul poate distinge ziua de noapte, isi inchide ochii la lumina puternica si ii redeschide in penumbra, de aceea este bine ca lumina ce-l inconjoara sa nu fie foarte puternica sau prea apropiata.
• Veti observa ca inca de la nastere il atrag obiectele stralucitoare.
• In conluzie, el nu-si distinge fizic mama de ceilalti din jur, dar acest lucru nu trebuie sa te ingrijoreze; celelalte simturi il vor ajuta, ca inca din a treia zi, sa te recunoasca. El te va simti pe aceasta prin atingere, miros, dupa voce etc.

Atentie! Pentru ca retina nu contine destui pigmenti, bebelusul este repede orbit de luminamai multe detalii^[1]

La o luna

• vederea incepe sa se imbunatateasca, iar bebelusul este atras de obiectele mari, cu margini perfect conturate si avand culori contrastante, iar mult timp si-l va petrece studiind spatiul din jurul lui.
• S-a demonstrat ca in jurul varstei de 5 saptamani, bebelusul incepe sa distinga culorile, mai intai culorile vii: rosu, verde. Pentru inceput va vedea mai bine din fata, dar inca nu distinge detaliile.
• Unii bebelusi se uita crucis sau ca a capatat un usor strabism. Ai observat, probabil, ca bebelusul incruciseaza ochii de multe ori sau ca pupilele se deplaseaza fiecare spre marginea exterioara a ochilor. Nu te nelinisti! La aceasta varsta, ochii bebelusului nu lucreaza in mod sincronizat, parand ca sunt independenti unul de altul. Acest fenomen este frecvent la aceasta varsta si se datoreaza unui deficit fiziologic al tonusului muscular. Pana la varsta de 4 luni este ceva normal.

La 2 luni, bebelusul va putea distinge cateva detalii, cum sunt diferentele dintre culori sau forma fetelor, sau diferentele intre obiectele plane si cele voluminoase. Campul vizual ii permite bebelusului sa vada pana la aproximativ 60 de cm si cu o deschidere de 30 de grade si astfel, este capabil sa caute privirea unei persoane. Este momentul in care apare zambetul declansat de vederea chipului mamei! Nu poate vedea decat obiectele din imediata lui apropiere si inca nu le urmareste cu privirea. La 3 luni, bebelusul va stii sa deosebeasca forma concava de cea convexa si va putea sa vada la fel de bine ca un adult. Recunoaste obiectele care ii sunt familiare: biberonul, suzeta. Incepe sa vada diferenta intre albastru si verde. De asemenea, incepe sa urmareasca obiecte in miscare, prin intoarcerea capului.

La 4 luni, campul sau vizual s-a largit si poate urmari miscarile. Pentru culori, precizia este mai buna si incepe sa distinga nuante. Incepe sa vada mai bine obiectele mai indepartate si distinge galbenul. Este varsta la care incepe sa ridice capul, largindu-si astfel campul vizual. Isi vede mainile pe care le priveste. Incepe sa inteleaga ca ce vede poate fi apucat.

La 5 luni, vederea binoculara se stabilizeaza. Bebelusul tau vede in relief. Ii place sa apuce obiectele pe care i le intindeti. Incepe sa distinga culorile intermediare: roz, bej.

Progresele motorii si psihice ale copilului sunt strans legate de cele ale vederii sale. Astfel, abia in jurul varstei de 5 luni un bebelus capata vederea binoculara, cea care ii permite sa estimeze distanta la care se afla un obiect. De aceea la aceasta varsta incepe sa incerce sa apuce cu manuta jucarioara pe care i-o aratam. In concluzie, pentru a supraveghea vederea bebelusului, este suficient sa urmarim ansamblul progreselor sale motorii.

Atentie! Daca ai indoieli si-ti suspectezi bebelusul de strabism, la aceasta varsta ar trebui sa te adresezi unui medic oftalmolog pentru a stabili daca bebelusul tau are intr-adevar sau nu strabism.

Ce este strabismul?

Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi iagine in acelasi timp. In mod normal, musculatura din jurul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci cand musculatura oculara nu mai functioneaza corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular. Uneori strabismul este numit si "ochi-incrucisati", "privire crucisa".  mai multe detalii^[2]

La 6 luni, campul vizual al bebelusului se largeste acum la 60 de grade si incepe sa aprecieze mai bine distantele. El vede deja in relief. Se poate intoarce sa va vada si intinde bratele in directia dumneavoastra. Mersul in patru labe il va ajuta sa isi imbunatateasca perceptia realitatii. Ochii bebelusului sunt suficient de umezi, dar lacrimile cauzate de emotii sunt produse doar de glandele lacrimale, care nu vor intra in functiune inainte de 6 luni, deci pana atunci nu se poate vorbi despre lacrimi (din acest motiv, in cazul bebelusilor cu canalele lacrimale infundate, desfundarea se va face nu mai tarziu de 6 luni.

La 9 luni, progresul este enorm. Totul se clarifica si devine mai precis, culorile, detaliile, reliefurile, contururile.

La 12 luni, vederea bebelusului este acum de 4/10 si are caracteristicile adultului; vederea panoramica este identica cu a noastra. I s-a dezvoltat vederea tridimensionala si distinge toate culorile. Percepe bine diferitele culori. Perceptia asupra inaltimii si profunzimii se va ameliora odata cu descoperirea universului inconjurator, caci de acum, puiul tau incepe sa mearga singur, tot mai departe.

Stiai ca..?

In general, copiii caucazieni au ochii albastri sau gri-albastrui la nastere, iar cei non-caucazieni, caprui. Culoare permanenta a ochilor unui copil depinde in primul rind de culoare ochilor parintilor, iar ea se fixeaza la sfarsitul primului an de viata. In majoritatea cazurilor, un copil ai carui parinti nu au ochii albastri, va avea in cateva luni ochii caprui sau verzi. In timp ce genele pentru ochii albastri sunt recesive, mai exact aceasta culoare poate trece la caprui sau verde, celelalte niciodata nu vor trece in albastru. mai mult despre^[3]